Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Dupa ce a parasit portul Bar, Nava Scoala "Mircea" s-a indreaptat spre Marea Neagra. La data de 4 august, echipajul navei s-a intalnit cu Zeul Neptun. Din alaiul sau nu au lipsit nimfele si piratul. Intalnirea a avut loc langa Insula Zakinthos, in drumul nostru prin Marea Ionica. Maritul Zeu i-a identificat pe intrusii din apele sale, apoi a dat startul ritualului traditional, specific botezului marinaresc. Rand pe rand, au trecut prin acest ritual toti cei nominalizati de catre pirat.

S-au intamplat destule aici la bord de la ultima noastra corespondenta atat in ceea ce priveste pregatirea cadetilor cat si in ceea ce numim partea de reprezentare. Un moment asupra caruia vreau sa insist a fost ceea ce aici la bord numim Scoala ramelor pentru cadeti. Tehnic s-a derulat cand stateam in deriva in Stramtoarea Otranto, pe o vreme caniculara chiar daca eram in mijlocul marii, si doar ca idee mentionez ca temperatura apei era de 32 de grade. Au fost coborate la apa cele doua barci de 10 plus unu ale navei dar si bombardul ca masura de asigurare si toti cadetii au coborat in ele pe parama, denumirea exacta este pe atarnatori si au urcat apoi pe scara de pisica de pe tangonetul de la pupa. Impartiti in opt armamente, a se intelege echipajul fiecarei barci, cei 80 de elevi si studenti, sub indrumarea maistrilor militari din echipaj, au exersat trasul la rame timp de o jumatate de zi. Rezultatul a fost mai mult decat multumitor daca ne gandim ca elevii au pus pentru prima data mana pe rame de cand sunt la bord, iar de un episod asemanator au avut parte acum un an la statiunea de pregatire marinareasca de la Palazu.
         Ramasesem dator cu ceva informatii despre escala noastra oficiala din portul Bar din Muntenegru derulata in weekendul trecut. Am ajuns aici la invitatia oficiala a ambasadei Romaniei din Muntenegru si a oficialitatilor militare si autoritatilor locale. Bar este un oras micut dar linistit de pe coasta, strajuit de munti in fundal si cu Marea Adriatica pe coasta, cu un trafic portuar scazut si cateva curse de feribot spre Italia. Am intrat ca de obicei cu cadetii pe vergi, salutand cu strigate de ura turistii toropiti de temperaturile ridicate chiar de la primele ore ale diminetii. Am acostat la un cheu din zona libera a portului, relativ aproape de faleza orasului dar din pacate accesul era restrictionat si distanta ocolitoare pana in oras era de peste doi kilometri ceea ce a diminuat sever si numarul vizitatorilor din cele trei zile.
         La bord a urcat ambasadorul Romaniei in Muntenegru, Excelenta Sa Ferdinand Nagy, unde a ramas aproape toata ziua si a insotit delegatia bordului in toate vizitele oficiale. Prima vizita a fost la Statul Major al Fortelor Navale situat chiar in Bar unde au fost primiti de comandantul acestei structuri, comandorul Darko Vukovic. Marina militara a Muntenegrului are aproximativ 400 de militari si cateva nave mai importante, toate mostenite de la vechea Iugoslavie, multe dintre ele fiind in conservare. De fapt chiar Muntenegru este un stat foarte mic, cu aproximativ 630000 de locuitori si o zona de coasta de aproximativ 300 de kilometri. A urmat vizita la primarul orasului Bar, doctorul Zoran Srzentic si doar o ora mai tarziu nava noastra a fost gazda pentru seful Statului Major General al armatei Muntenegrului, amiralul Dragan Samardzic, care a putut vedea conditiile in care se instruiesc cadetii nostri. Din programul primei zile nu a lipsit si un meci de fotbal cu o echipa locala de amatori pe care baietii nostri l-au castigat lejer cu scorul de 7-1, scor care insa nu a deranjat pe nimeni atmosfera fiind una mai mult decat amicala. Seara s-a incheiat cu participarea unor membri ai echipajului la un concert de muzica clasica sustinut de doua tinere talente din Constanta in cadrul festivalului Barski Ljetopis din oras, desfasurat la castelul regelui Nikola.
         Receptia oferita de ambasada Romanie la Podgorica si NS Mircea din a doua zi a escalei, a adus la bord cele mai multe oficialitati. Au fost prezenti ministri si secretari de stat din guvern, ambasadori, primarul orasului, seful Statului Major al Fortelor Navale din Muntenegru, diplomati, reprezentanti ai autoritatilor locale si centrale. 
         Acum, aproape de finalul marsului putem contabiliza daca vreti, si putem constata, cu bucurie as spune eu, ca in cele patru escale am fost onorati de prezenta la bord a doi ambasadori si doi consuli generali astfel incat din punct de vedere diplomatic reprezentarea Romaniei si a Fortelor Navale s-a dovedit a fi la inaltime. Prezenta velierului nostru in portul Bar a fost mediatizata si de catre o echipa a televiziunii Atlas din Podgorica care a realizat mai multe interviuri si un reportaj despre escala N.S.Mircea in Muntenegru.
         Ultima zi a escalei a fost rezervata excursiilor, atat cele oferite gratuit de gazde cu vizitarea vechii cetati medievale Bar cat si a celor organizate de echipaj. Astfel s-au putut vizita orasele Budva, Kotor si pitorescul sat Perast, toate din golful Kotor, acest adevarat fiord mediteranean de o frumusete aparte.
         Zona, ca de altfel toata tara, este una extrem de sigura, infractionalitatea este foarte redusa sau chiar inexistenta si doar temperaturile foarte ridicate, de peste 40 de grade ne-au creat un oarecare disconfort. Am parasit Barul in dimineata zilei de 3 august pentru ultima etapa a marsului cu durata de 7 zile si cu 1107 mile marine de parcurs.

         Sa auzim de bine!

Dupa ce a parasit portul Barcelona la data de 19 iulie, NS Mircea, datorita distantei foarte mici intre cele doua porturi, a stat ancorata timp de aproape o zi, travers 6 mile de portul Marsilia. In aceasta perioada, la bordul navei s-au desfasurat activitati de intretinere si curatenie si, nu in ultimul rand, elevii si studentii au avut parte de studiu in vederea pregatirii examenului final dupa stagiul de practica la bord.
         Cel mai vechi oras din Franta, Marsilia, a fost intemeiat acum 2600 de ani de colonisti greci din Asia Mica. Primitor si tumultos, nu a avut de atunci aproape nici un moment de liniste. In spate este vegheat de dealuri calcaroase, pe lateral are stanci, iar in fata se intinde marea, la raison d’être a Marsiliei, cea care o transforma in port comercial si punct de intrare al imigrantilor. Marsilia este un amalgam urban, de la piete stil souk oriental la mici asezari pescaresti. Toti locuitorii sunt insa zgomotosi, nesupusi si nestatornici. Aici este patria muzicii, a fotbalului francez, dar si a bouillabaisse, cea mai aromata mancare de peste din lume, un loc in care simti ca traiesti.
         Traficul maritim comercial s-a mutat in secolul al-XIX-lea dupa colt, in noile docuri, dar vechiul port ramane inima orasului, un loc plin de ambarcatiuni de agrement si marginit de restaurante, unde Marseillais se intalnesc pentru a petrece sau cumpara peste proaspat din piata.
         Biserica romano-bizantina, Notre-Dame-de-la-Garde, este simbolul Marsiliei. Cocotata pe cel mai inalt deal din oras si avand in varf o statuie mare din aur a Fecioarei Maria, poate fi vazuta din orice punct al Marsiliei si ofera o panorama spectaculoasa.
         Chateau d’If, aceasta fortareata situata pe o insula indepartata, a fost construita in secolul al-XVI-lea pentru a apara portul orasului. A devenit temnita temuta in 1580, gazduindu-i, printre altii, pe adevaratul conte de Mirabeau si fictivul conte de Monte Cristo, antieroul lui Alexandre Dumas din romanul omonim.
         Dar sa lasam putin istoria si sa vedem ce s-a intamplat pe perioada stationarii NS Mircea in portul Marsilia.
         Marsilia ne-a intampinat cu o caldura sufocanta si umeda dar, velierul nostru a atras atentia inca de la intrare, cu cadetii urcati in arborada pe cand dublam faimosul Chateau d`If de unde probabil ne-ar fi urmarit si eroul lui Alexandre Dumas, Edmond Dantes. Uralele salutului echipajului au reverberat pana in capatul portului vechi, Vieux Port cum zic francezii si s-au intors ca un ecou la cheul din fata Mucem, muzeul civilizatiilor europene, locul unde doar cu o saptamana inainte a fost acostat si velierul scoala al Mexicului, Cuauhtemoc, in cadrul unei vizite oficiale de nivel inalt, la care au fost prezenti inclusiv presedintii celor doua tari. Pentru noi a fost doar o escala tehnica dar, surprinzator, a fost si cea mai bogata in activitati, gazdele noastre de aici pregatindu-ne un program special. Speciala a fost si acostarea navei in zona VIP a Portului Vechi, chiar sub impresionanta catedrala Notre Dame de la Major, o zona de maxima vizibilitate turistica, toate pentru a marca parca prima vizita a N.S. Mircea in cel mai important port francez de la Mediterana.
         La sosire am fost asteptati de reprezentantii Marinei franceze, comandorul Richard Valere si de atasatul apararii Romaniei la Paris, colonelul Florin Ion Marinescu. Au urmat vizitele oficiale ale comandantului marsului si comandantului navei, comandorul Dan Ciontoiu, respectiv comandorul Gabriel Moise, la seful de Stat Major al guvernatorului militar din Marsilia, comandorul Philippe Vernerey, la subprefectul Vincent Breton si la viceprimarul Marsiliei, Andre Malrait, delegat pentru afaceri militare, care ne-a primit nu la Hotel de Ville cum zic francezii, adica la sediul primariei, ci la superbul Muzeu de Istorie al orasului, cu adevarat un muzeu al secolului XXI. Si ca sa epuizez acum lista oficialitatilor, o vizita speciala a fost si cea a viceprimarului Jean Rotta, delegat pentru relatii internationale si cooperare euro-mediteraneeana, care a tinut in mod special sa viziteze nava si sa discute cu echipajul, desi, peste doar o ora, urma sa decoleze impreuna cu o delegatie guvernamentala condusa de primul ministru francez catre Cipru. Am insistat putin asupra acestor vizite deoarece aici, la Marsilia, autoritatile locale sunt si politicieni foarte importanti in Franta, influenti, de exemplu primarul orasului este si vicepresedintele Adunarii Nationale si cred ca asta spune totul.
         Un alt moment semnificativ a fost vizita ofiterilor bordului la sediul marii companii de shipping CMA-CMG, o cladire de 32 de etaje, in care lucreaza 2700 de oameni, dintre care multi sunt romani. De altfel, cateva zeci dintre ei au vizitat a doua zi nava noastra. Domnul Marian Vasile, gazda noastra si unul dintre directori, ne-a prezentat cum functioneaza o astfel de companie, a treia ca dimensiune din lume. A fost o vizita importanta deoarece compania are un parteneriat solid si de traditie cu Academia Navala „Mircea cel Batran". Dar la Marsilia nu a fost vorba doar de marinărie sau de domeniul naval, si spun asta deoarece am avut o cerere in casatorie aici la bord, mai exact Alexandru Nistor, fiul comandorului Liviu Nistor instructor la Scoala de Maistri la bord pentru acest mars, a cerut mana viitoarei sotii, Anca....frumos si casa de piatra!
         Secundul navei, capitan-comandorul Neculai Tataru si medicul bordului, locotenent-colonelul Eduard Moise, insotiti de doi studenti, au efectuat o vizita la Asociatia Centrala a Ofiterilor de Marina si a Marinarilor in Rezerva ACOMAR. Cadetii au putut vizita, gratuit, frumosul muzeu de istorie al orasului. Comandantul navei a primit vizita cunoscutului scriitor, jurnalist, dar si fost consul aici, la Marsilia, Ioan T. Morar, care a pus pentru prima data, vizibil marcat, piciorul pe ambasada plutitoare care este N.S.Mircea.
         La Marsilia, si-a incheiat misiunea cadetul turc, Mikail Kurt, iar acum la bord mai sunt doar 6 cadeti straini, in total 161 de membri ai echipajului.
         In dimineata zilei de 24 iulie, NS Mircea a pus cap compas pe ultimul port al periplului si anume portul Bar, Muntenegru.
         Am parasit Marsilia, asa cum am intrat, salutand orasul de la inaltimea catargelor si, de atunci, etapele de navigatie cu vele au alternat cu cele cu motor, timp de sapte zile, in care am parcurs aproximativ 1300 de mile. Sapte zile linistite din punctul de vedere al marii si al vremii, dar destul de pline pentru cadeti, cu lucrari de matelotaj, noduri marinaresti, urcari in arborada, dublarea carturilor, ateliere de specialitate, unul tinut de doctorul bordului locotenent-colonelul Eduard Moise, altul de scafandrii aflati la bord, studiu de specialitate. Totodata, este in desfasurare si un campionat de sah.
         Dupa multe antrenamente executate "la rece" pe atarnatori (parame), la puntea centru, la ordinul comandantului navei, au fost pregatite barcile 10+1 pentru lansare la apa, astfel incat cadetii au coborat ca niste adevarati acrobati, 4-5 metri, in barcile ce-i asteptau pe marea ca oglinda. Scoala de rame – o alta misiune din programul de pregatire practica, a fost organizata dupa toate regulile, cu scafandrii de siguranta in bombardul lansat la apa. Tinerii marinari si-au insusit comenzile la rame, inventarul si compunerea barcii si, nu in ultimul rand, tehnica de tras la rame.
         Printre antrenamente in arborada, acumularea de cunostinte practice de navigatie costiera, estimata si astronomica, incet-incet, s-au conturat si sarcinile privind executarea lucrarilor de matelotaj. La bordul velierului, matelotajul este ridicat la rang de arta. Aici se deprinde mestesugul nodurilor marinaresti si al altor asemenea lucrari, de la cele mai simple la cele care raman, chiar si cu ajutorul cartilor de specialitate, doar la indemana celor foarte priceputi.
         Cu o zi inainte de intrarea in portul Bar, ultima escala din acest mars de instructie, s-a executat programul de curatenie generala, activitate care a intrat in obisnuinta echipajului si a cadetilor. Imaginea superba a velierului nostru, admirata de vizitatorii de pretutindeni, este rezultatul muncii permanente a echipajului si a cadetilor, deoarece la acest tip de nava munca nu se termina niciodata.
         Am trecut din nou prin Stramtorile Bonifaciu si Messina, prin Marile Tireniana, Ionica si Adriatica pentru a ajunge aici la Bar.
         Dar despre activitatile desfasurate la Bar va vom informa in perioada imediat urmatoare. Pana atunci, noi, cei de la bordul NS Mircea va uram sa aveti parte numai de zile senine.

         Lt.col. Daniel OAIE

In capitala Cataloniei am intrat intr-o dimineata superba si am acostat in inima portului turistic de aici, cunoscutul Port Vell. Locul de acostare a fost unul special, de maxima expunere si imagine pe promenada superba si la doar cativa metri de un urias complex comercial, plin de magazine, restaurante si cafenele si care atrage un flux de turisti incredibil.
         Pe cheu ne-a asteptat consul general al Romaniei la Barcelona, ES Doamna Geanina Mihaela Boicu, cea care practic in urmatoarele trei zile ne-a insotit in toate vizitele oficiale. si nu au fost putine. Pe data de 16 iulie a fost si Ziua Marinei Spaniole, iar comandorii Dan Ciontoiu si Gabriel Moise au fost invitati sa participe la o slujba impresionanta, tinuta intr-o biserica din secolul al XVII-lea, Biserica Fecioarei Carmen, care este si patroana Marinei spaniole, aflata in Parc de la Ciutadella, vizavi de Parlamentul Cataloniei. Barcelona nu are o baza navala, flota militara din Mediterana se afla la Cartagena, iar atributiile Garzii de Coasta sunt indeplinite de Guardia Civil, astfel incat festivitati similare cu cele desfasurate la Constanta de Ziua Marinei nu au existat.
         A doua zi au urmat vizitele protocolare la guvernatorul militar din Barcelona, generalul de brigada Fernando Gonzales Arteaga, intrevederea cu adjunctul reprezentantului guvernului spaniol in Catalonia, Emilio Ablanedo Reyes, urmate de vizitele la delegatul apararii, colonelul Luis Castuera Novella si la Comandantul Naval din Barcelona, comandorul Juan Carlos Perez de Villaamil. Mentionez ca aceste vizite protocolare fac parte integranta din ceea ce numim misiunea de reprezentare a Romaniei si a Fortelor Navale Romane. Dincolo de prezenta navei in porturile de escala ori de vizitarea navei de catre populatia civila, vizitele protocolare reprezinta salutul natiunii noastre.
         Dupa trei zile de stationare in Barcelona, in urmatoarele doua zile am navigat pana la Marsilia. Cadetii au inceput cu bratarea vergilor si urcarea in arborada. Au continuat cu orele de specialitate, scoala nodurilor marinaresti si munca la lucrarile de matelotaj pentru ca examenul de practica nu mai pare a fi atat de departe. Navigatia cu vele a fost realizata pentru cea mai lunga perioada, neintrerupta, de cand am plecat din Constanta, peste 15 ore, cu un vant favorabil, astfel incat am atins o viteza de peste 7 noduri.
         A fost cea mai scurta etapa de navigatie dintre doua porturi din acest mars, am parcurs 300 de mile marine in numai doua zile, iar cea de a doua zi a fost dedicata in intregime, conform cutumei bordului, bricuirii puntilor si curateniei generale, asa cum se intampla, de altfel, inaintea intrarii in fiecare port. Marti, 21 iulie, Mircea a intrat in portul vechi din Marsilia, aratand impecabil, ca de obicei.

Asa cum anticipam in corespondenta anterioara, cele trei zile in care echipajul N.S. Mircea a stationat in Barcelona au fost dense in activitati. Dupa toata munca depusa timp de trei zile pentru navigatia cu vele, si nu numai, intre Civitavechea si Barcelona, membrii echipajului, instructorii si studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" precum si elevii Scolii de Maistri Militari de Marina "Amiral Ion Murgescu" si-au refacut fortele.
         Paralel cu vizitele in metropola, elevii si studentii au urmat, in fiecare zi, orele de curs din programa coordonati de instructorii si comandantii de subunitati. Pentru a intelege ca durata escalei nu a influentat cu nimic algoritmul activitatilor de la bord trebuie sa mentionam faptul ca echipajul navei si-a continuat activitatea zilnica de intretinere a navei, definitivarea invergarii si, in general, munca ce tine de aspectul marinaresc. Iar la o nava cum este N.S.Mircea intotdeauna este ceva de piturat, furbisat, lacuit pentru ca "ambasadorul" Fortelor Navale si al Romaniei sa arate impecabil.
         La nivel de reprezentare, comandorul Dan Ciontoiu, comandantul marsului si comandorul Gabriel Moise, comandantul navei, au efectuat vizite de curtoazie, inca din prima zi. Intalnirea protocolara organizata de N.S.Mircea aici la Barcelona a reusit sa reuneasca la bord numerosi membri ai corpului diplomatic din Barcelona, si nu numai, ofiteri ai Marinei Militare spaniole, reprezentanti ai autoritatilor locale. Aceasta intalnire a fost, fara nici o indoiala, un succes. A contribuit la acesta reusita consulul general al Romaniei la Barcelona, doamna Gianina Mihaela Boicu, prezenta la receptie ca, de altfel, pe tot parcursul stationarii noastre in aceasta impresionanta metropola. Insist asupra acestui lucru deoarece promovarea imaginii Romaniei si reprezentarea Fortele Navale Romane nu poate fi realizata doar de N.S.Mircea, ci si prin intermediul si cu ajutorul altor institutii ale statului, inclusiv ale Ministerului de Externe.
         Ne-am intalnit cu foarte multi romani, in marea lor majoritate tineri, care au reusit sa se impuna prin cunostinte si profesionalism intr-o tara foarte exigenta cu strainii,  dar si cu proprii lor cetateni si care poarta cu demnitate numele natiei din care provin. O data in plus ne vedem datori sa remarcam ca pe acolo pe unde a trecut NS Mircea, a reusit sa adune romanii laolalta.
          La ora cand aceste randuri au prins contur escala a devenit deja o amintire. Am mai parcurs o etapa, am "bifat" cel de-al doilea port de escala, iar in fata noastra se deschid orizonturile franceze. Marti dimineata vom intra in portul Marsilia si ne vom incadra in programul pregatit de oficialitati. Vor fi multe de spus si de vazut, asa incat ii rog pe toti cei interesati sa tina pe-aproape.
         Pana atunci, toate cele bune de la bordul NS MIRCEA!

Prima zi in portul Civitavecchia a fost dedicata vizitelor oficiale. O delegatie a bordului formata din comandorii Dan Ciontoiu, comandantul marsului, Gabriel Moise, comandantul navei si Ionel Popa, seful practicii, a efectuat vizite protocolare la amiralul inspector Felicio Angrisano comandantul Capitaniei portului si al Garzii de Coasta, la generalul de brigada Salvatore Polimeno, comandantul Centrului de simulare si evaluare al armatei italiene de aici din oras, dar si la primarie unde am fost primiti de viceprimarul Antonio Cozzolino. in cele trei zile, am fost acostati la cheul numarul 7 in ceea ce se cheama Marina di Roma, in inima portului istoric de la Civitavecchia, o zona exclusivista, alaturi de cateva mega-iahturi, chiar langa fortul Michelangelo si in fata esplanadei orasului.
         Din pacate si accesul era restrictionat ceea ce a facut ca in prima zi a sederii noastre aici numarul vizitatorilor sa fie foarte mic. Lucrurile s-au aranjat a doua zi si, pana la plecare, am inregistrat peste 600 de vizitatori, predominant romani veniti si de la peste 200 de kilometri distanta, deoarece informatiile au circulat bine datorita ambasadei, presei de limba romana de aici si comunitatilor locale. Dar probabil ca ecouri au fost si in tara, deoarece la bord s-au aflat si colegii nostri corespondentii locali de la Radio Romania Actualitati si Agerpress. Prezenta navei a fost mediatizata si de catre presa locala prin ziarul regional „La Provincia", cu fotografii si informatii corecte despre nava si programul de vizitare. Din pacate, putini localnici au fost interesati de vizitarea navei, poate si datorita temperaturilor foarte ridicate, aproape caniculare.
         Aparteneta la spiritul Mircea si-a gasit o expresie concreta si aici la Civitavecchia, inca o dovada a faptului ca cei care au trecut pe la bord nu uita niciodata timpul petrecut aici. Asa am aflat ca tatal lui Cristi Merchea, corespondentul Agerpress din Italia si cel care scoate ziarul gratuit „Emigrantul", a efectuat stagiul militar la bord cu foarte multi ani in urma, iar din dragoste pentru nava si-a tatuat pe umar drept silueta N.S.Mircea. Interesant, dincolo de faptul ca este o poveste pur marinareasca, este faptul ca fiul, Cristi Merchea, nu a vazut niciodata Marea Neagra si nici nu a urcat, pana acum, vreodata la bordul N.S.Mircea, dar toata copilaria s-a hranit cu povestile despre nava spuse de tatal sau.
         Ce au facut cadetii si echipajul in cele trei zile ale escalei? Ei bine, deoarece eram in Italia, unde, nu-i asa, toate drumurile duc la Roma, au putut, prin rotatie sa viziteze capitala Italiei, in prima zi prin amabilitatea Marinei Militare Italiene, care ne-au pus la dispozitie doua autocare, apoi prin excursii organizate. Si, desi suntem intr-un mars de instructie sunt convins ca pentru fiecare vizitarea Romei a reprezentat o experienta culturala si vizuala de neuitat. Finalmente, iata-ne in capitala lumii, a Imperiului Roman acum 2000 de ani, dar si a turismului de astazi! Calcand pe urmele imparatilor si sfintilor,am descoperit monumentele si bisericilor care au facut din Roma capitala Italiei si a lumii antice.Suprapunerea in acelasi spatiu a vestigillor Romei antice, a Colosseumului, Pantheonului, Capitoliului, Forurilor imperiale, a catedralelor si bisericilor construite de-a lungul mileniilor si a operelor de o valoare inestimabila ale renasterii, Michelangelo, Rafael, Botticelli, Caravaggio, Bernini creeaza un decor fantastic, de vis.
         Vizitarea Vaticanului de pe malul vestic al Tibrului ofera imaginea unei realitati contrastante. Doua lumi fata in fata: cea a Vaticanului, cu tot fastul si pompa sa, si cea a orasului Trastevere, cu casele sale mici si strazile sale inguste, dar cu o viata agitata. Ne-am izbit de o aglomeratie de nedescris, cozi interminabile pentru cei care nu aveau rezervare sau care nu doreau sa-si achizitioneze faimoasele bilete "skip the line", sutele de grupuri cu turisti si ghizi care se intrepatrundeau pe tot traseul. Usorul disconfort a fost rapid dat uitarii in fata operelor de arta incredibile care ni s-au dezvaluit la tot pasul, culminand cu picturile de pe tavanul Capelei Sixtine si cu sculptura in marmura alba, Pieta, ambele apartinand inegalabilului Michelangelo Buonarotti. Pasul urmator a fost vizitarea muzeului si a galeriilor Borghese, cu ale sale minunate picturi de Caravaggio, Rafael, Titian si cu exceptionalele sculpturi in marmura alba ale lui Bernini. Plimbarile noastre prin Roma au inclus pe langa "must see" Colosseum, Pantheon, Capitoliu, Forurile imperiale si cele mai importante catedrale si biserici, fiecare cu legendele lor (Santa Maria in Aracoeli, langa Capitoliu, San Paolo Fuori Le Mura, pe Via Ostiense, Santa Maria Maggiore, nu departe de Termini, San Giovanni in Leterano langa Porta San Giovanni, San Pietro in Vincoli cu al sau Moise de Michelangelo, Santa Maria in Trastevere) in frumosul cartier cu acelasi nume. De neuitat raman si clipele de relaxare petrecute in pietele care se deschid privirii la tot pasul, si presarate cu fantani de o frumusete covarsitoare: Fontana del Tritone din Piazza Barberini, Fontana di Trevi (in renovare din pacate), Piazza di Spagna, Campo de Fiore, Piazza Navonna cu cele trei minunate fantani si cu piateta plina de tablouri expuse spre vanzare. De neuitat sunt deasemenea privelistile asupra Romei de pe Pincio (Piazza del Popolo) sau din Piazza Garibaldi (Gianicolo), ori din cupola Bazilicii san Pietro.Si ar mai fi multe de spus, dar....Arrivederci Roma!!!....Arrivederci Civitavecchia!!!
         Civitavecchia este deja o amintire. Abia iesiti din port comandantul navei a ordonat desfasurarea velelor si timp de aproape opt ore am navigat astfel, desi vantul a fost capricios, iar viteza navei nu a depasit 2-3 noduri. La apus, atunci cand am revenit la navigatia cu motor, nu parcursesem mai mult de 20 de mile. Este insa bine, aceasta etapa de mars are o durata de numai trei zile si doar 564 de mile marine de parcurs. La bord viata isi continua cursul, unii isi sarbatoresc ziua de nastere pe mare asa cum sta bine marinarilor si cum a fost cazul capitan-comandorului Neculai Tataru, ofiterul secund al navei.
         intre timp am trecut si prin Stramtoarea Bonifacio, care desparte Sardinia de Corsica, o zona deosebita pentru navigatie, depasiti tot timpul de uriase nave de pasageri si feriboturi, admirate cu coada ochiului de catre cadetii care parcurg scoala nodurilor marinaresti. Continuam sa navigam pe o mare usor agitata, cu un tangaj pronuntat care nu ne da pace, in nordul Marii Balearelor si in asteptarea Barcelonei, unde vom intra pe data de 16 iulie si o vom parasi trei zile mai tarziu. Pentru cei de acasa....numai de bine!

In cateva secunde, lupta dintre teama de necunoscut si dorinta de A FI la bordul Navei Scoala Mircea s-a decis. Lasa-l naibii de rau de mare! Si ce daca programul, tangajul, toate celelalte zgomote ma vor ametii, e vorba de "Bricul Mircea".

Nici Mihai Covrig, colegul operator nu s-a codit prea mult. In cazul lui lucrurile stau mult mai grav. Hula il termina iar el stia asta. Asa ca 10 zile la bord puteau parea o pedeapsa...

Disperarea ne-a lovit simultan cand am vazut paturile din cabina nr.7, cea de protocol. Ce-i asta? S-o extinde? Tragem, impingem, nimic. Astea sunt. Au! Ideea mea de pat e aia in care te rasucesti de doua ori si nu-i ajungi marginea.

Ha! Vine seara. Cica sa dormi... Doamne ce impresie. Locsorul asta mic ma duce cu gandul la un cosciug, senzatie amplificata de marea smolita si amenintatoare vazuta prin hublou. Daca se intampla ceva, pana ies din chestia asta(aici ar fi trebuit sa spun – pana ma dau jos din pat), murim ca sobolanii. Si daca ies, unde ma duc? Afara? Adica in apa? Sa fim seriosi! Toate spaimele lumii ne-au dat tarcoale vreo trei zile. Tineam AMR-ul! (Daca nu stiti ce-i AMR-ul, sa va fie rusine!)

Mai avem 9 zile. Inca 8... Ne ia dracu aici! Sa facem semn vreunui vapor care se intoarce la Constanta. Sau poate sa-l mituim pe Comandant sa faca neaparat cale-ntoarsa... Dar l-ai vazut cum arata? E cat un munte. Daca se incrunta la tine, te scapi in pantaloni. Suntem condamnati.

Filmam fara sa intelegem nimic. Toti fug in toate directiile. Alarma! Voi ce faceti? Multumim de intrebare, binisor... Nu, nu, puneti-va vestele de salvare, e alarma de abandon nava. Vai de capul meu! Unde era vesta aia, ca parca am vazut-o prin cabina, aha, am inghesuit-o in spatele valizelor. Cat ghinion sa am? Zambete ingaduitoare...

Si dintr-o data...parca a iesit soarele! N-a mai contat cate zile mai aveam de stat la bord. Ba da, dar invers. Ce pacat! De ce ne-or fi invitat astia de la Marina sa stam doar 10 zile?

In fiecare zi mancam cu ofiterii superiori. Descopar niste personalitati uluitoare. Si ei si noi ne deschidem cu fiecare intalnire. Si nu e nici unul pe care sa nu mi-l doresc prieten. E aici un ritual aproape aristocratic. Comandantul navei, Gabriel Moise (e un munte de om, dar sa-i vedeti ochii, ii rad, ma simt in siguranta langa el) are locul lui, nu se aseaza nimeni altcineva. Cand intra Comandantul Marsului, Dan Ciontoiu, ne ureaza pofta buna, si jovial arunca povesti si bancuri. Ii tine isonul, briliant, Comandantul Nistor care pana la urma monopolizeaza atentia tuturor. Amintiri, poante, intepaturi prietenesti. Comandantul Popa, cu alura unui britanic de familie buna, pare ajuns din intamplare in sistemul militar. Cel mai rezervat este Comandantul Ichimoaie.Ne asculta pe toti amuzandu-se discret.

Studentii si elevii nu se mai feresc de noi. Ba chiar tin sa ne ajute. Nu vreti sa ma sui pana la Randunica si sa va pun Go Pro-ul acolo? Stiti cum se vede de sus? Nu stiu dar imi imaginez. Copii astia dorm in hamace. Intr-o caldura infernala. Noaptea si le monteaza, dimineata le desfac. Tot acolo, in cazarma de la prova, mananca si invata. Sunt si fete. Ca sa le intervievam, trebuie sa le abordam. Unele riposteaza crezand ca le facem ochi dulci. Nu le facem, cu toate ca ar fi tentant. Daca baietii vor fi lupi de mare, ele ce vor fi? N-am un raspuns inca.

In tot acest timp, Nava Scoala Mircea, cum ii este titulatura oficiala, ne vrajeste. N-am alta explicatie. Nu ne mai pasa de patuturile liliputane, nu ne mai deranjeaza comenzile care se aud in difuzorul imposibil de oprit din cabina. Acum am inteles si ce se intampla la bord. Nu am vrea decat sa facem intreg Marsul de 40 de zile alaturi de toti acesti oameni care ne-au devenit aproape familie. Uscatul e undeva departe si a devenit o notiune usor abstracta.

Ce sa cautam noi acolo?

Corespondenta transmisa de Bogdan Serban Iancu

S-au scurs deja aproape zece zile de la plecarea din Constanta si starea de spirit a intregului echipaj este foarte buna. Cadetii au capatat si mai multa incredere in propriile forte, perioada de adaptare a trecut de mult, deja s-au facut primele desfasurari de vele cu care am atins si viteze de 5-6 noduri, s-au distribuit lucrarile de matelotaj, misterele calculelor de navigatie au inceput sa fie descifrate de catre cadeti in timpul carturilor, ziua si noaptea, cu alte cuvinte au devenit marinari.

Comandantul marsului, comandorul Dan Ciontoiu a luat pe viu, cum se spune, pulsul cadetilor straini de la bord, organizand o intalnire la puntea duneta cu toti cei 12 studenti si conducerea navei. Cu aceasta ocazie, fiecare si-a prezentat marina si tara din care provine. Desi exprimate diferit, raspunsurile cadetilor straini la intrebarea ce reprezinta pentru ei acest stagiu de practica la bordul navei scoala Mircea au transmis un mesaj comun: o experienta de viata unica de care nu ar fi putut beneficia in marinele militare din care provin. Intre timp, Mircea, calator pe drumuri de ape, isi urmeaza drumul: dupa iesirea din Marea Egee a strabatut Marea Ionica si apoi, timp de sase ore, Stramtoarea Messina, care desparte Italia continentala de insula Sicilia. Intregul echipaj a putut admira, de la apusul soarelui si pana catre miezul noptii, vulcanul Stromboli care fumega linistit ca un urias care inca nu a fost trezit din somn. Si sa nu credeti ca aici, la bord, nu exista si momente de relaxare: duminica seara, atunci cand cei care nu au fost de cart au avut program liber, veselia a cuprins puntea centru si puntea prova. La prova, cateva voci ale unor studenti acompaniati de o chitara au inceput sa raspandeasca acorduri de folk, pentru ca pana pe inserat sa atraga jumatate din echipaj in bucuria lor. Dupa racoarea noptii, am simtit arsita zilelor insorite din Marea Tireniana, unde briza marii nu reuseste sa racoreasca puntile incinse de soare decat spre seara.

Nu toti membrii echipajului sunt totusi doritori de a se specializa in arta marinariei: avem la bordul navei reprezentantii Televiziunii Romane, domnul Bogdan Serban Iancu si domnul Mihai Covrig. Echipa de televiziune a oferit comandantului navei din partea Majestatii Sale Regele Mihai I, doua fotografii semnate olograf de la ceremonia de retrocedare a N.S.Mircea de catre sovietici din anul 1946. Cu parere de rau echipa TVR va parasi echipajul in portul Civitavecchia - in paranteza fie spus, nu au scapat de botezul marinaresc cu apa de mare: luati prin surprindere, nici nu au realizat ce li se intampla. Intreaga poveste despre cum au perceput ei viata la bordul velierului va putea fi vizionata la televiziunea nationala la inceputul lunii august.

Pe data de 10 iulie vom intrat in portul Civitavecchia, o escala in premiera pentru nava scoala Mircea, unde va stationa timp de trei zile si unde vom avea un program destul de incarcat. Dar despre toate acestea in corespondenta viitoare. Pana atunci, va doresc sa aveti parte de ape linistite oriunde navigati.

Am pornit spre largul marii cu imaginile despartirii inca proaspete in memorie, dubland in liniste farurile de intrare in port si traind la unison frenezia plecarii spre o noua aventura.

Ca in fiecare an, principalul obiectiv al acestui mars consta in dobandirea tainelor navigatiei si a manuirii velelor, in conditii reale, de catre viitorii ofiteri si maistri militari de marina. Dupa cum stiti la bordul NS "Mircea", alaturi de cei 29 de studenti din anul II de studiu de la Academia Navala "Mircea cel Batran" executa stagiul de practica si 51 de elevi de anul I de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu". Conform traditiei din ultimii ani, pe timpul marsului s-au imbarcat si cadeti straini, in acest an instruindu-se alaturi de romani studenti din Bulgaria, China, Grecia, Polonia si Turcia.

Ziua plecarii a trecut intr-un ritm alert, cadetii descoperind cate putin din tainele marinariei, sub atenta indrumare a instructorilor. Dupa un inceput putin ezitant, presarat cu multe necunoscute, acestia si-au intrat repede in ritmul alert impus de programul de instruire. Permanent s-au dovedit deosebit de receptivi la ceea ce aveau de invatat, iar rolurile si le-au insusit ca si cum le-ar fi stiut de o viata. Curiozitatea si specificul navei i-au incurajat sa fie foarte atenti la ceea ce ii inconjoara, devenind chiar insistenti cu intrebarile adresate profesorilor si membrilor echipajului cu experienta indelungata la bordul navei.

In dimineata urmatoare, dupa un instructaj temeinic si verificarea centurilor de siguranta, studentii si elevii au efectuat prima urcare in arborada. Antrenamentul s-a incheiat odata cu intrarea in stramtoarea Istanbul, dupa limba greaca - Bosfor, singura poarta de acces la Marea Neagra, pe unde navele tranziteaza catre tarile riverane, dar si catre Republica Moldova unde ajung pe Dunare, pe canalul Sulina. Tot prin stramtoarea Istanbul tranziteaza nave cu destinatia Marea Azov. Alaturi de studenti si elevi, echipajul navei a trait emotia trecerii pe sub impunatoarele poduri care unesc cele doua continente, Asia si Europa.

Dupa ce am trecut de un ultim "berbec" al valurilor Marii Negre, am putut admira malurile incarcate de istorie, cu turnuri si fortificatii, biserici si moschei, sau constructii moderne, toate unite intr-un conglomerat unic, orasul Istanbul. Cateva ore de mars prin stramtoare si o zi de navigatie prin Marea Marmara ne-au calauzit drumul spre poarta Marii Egee - stramtoarea Dardanele.

Dimineata devreme, mai exact la orele 05.45, s-a auzit in difuzoare comanda ferma a comandantului navei "Manevra centru, la manevra!". Din departare, se ivea apropiindu-se pilotina de pe care urma sa se ambarce pilotul, cel ce avea sa ne conduca alunecarea maiestuoasa la traversada prin Dardanele, din Marmara spre Egee.

In zilele ce-au urmat, activitatile de la bord s-au desfasurat intr-un ritm alert, studentii si elevii dand dovada unui real interes in ceea ce priveste adaptarea, acumularea de cunostinte teoretice si practice si dorinta de a se face utili in echipaj. In definitiv, ne astepta o perioada incarcata de evenimente.