Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

          Am continuat sa navigam prin Marea Ionica, am trecut de stramtoarea Kithyra si Antikythira, am ajuns din nou in Marea Egee si apoi prin Arhipeleagul Cicladelor prin stramtorile cunoscute deja Kithnou si Kafireea am continuat sa urcam spre nord prin inca albastra Egee. Dimineata zilei de marti ne gaseste ancorati in estul insulei Skyros, cea mai mare din arhipeleagul Sporadelor, pe un fund de 33 de metri si la 8 cabluri distanta de coasta insulei pe o caldura sufocanta. Exista si un motiv pentru stationarea noastra la ancora aici si anume cea de a doua etapa a scolii ramelor. Sapte armamente pentru cele doua barci armate de aceasta data numai de catre studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" isi exerseaza talentul si priceperea la rame sub conducerea maistrilor militari si a instructorilor in timp ce elevii de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu" au emotii mari pentru ca sustin, in acelasi timp, colocviul de practica marinareasca.
          Imbracati in tinuta regulamentara de examen intra pe rand la careul ofiteri si se prezinta in fata celor doua comisii de examinare in fata carora trag cele doua bilete de examen. In dreapta se afla capitan-comandorul Razvan Broasca, maistrul militar principal Ionut Comuna si maistrul militar clasa a II-a Cristian Gazea, seful de echipaj, care ii chestioneaza pe subiecte ce tin de noduri marinaresti, semnale cu sifleea si soneria, lucrari de matelotaj in timp ce la masa din stanga comandorul Gabriel Duta, capitanul Flaviu Kmen si locotenentul Razvan Moga, ajutati de planurile navei, verifica cunostintele elevilor despre cunoasterea navei.
          La cald am luat si pulsul primelor rezultate si impresii imediat dupa ce interlocutorii nostri au parasit careul ofiterilor, locul unde are loc examinarea. Eleva Ioana Bota: "Am avut emotii ca la orice examen, dar totul a decurs bine si sper ca am obtinut note destul de bune. Cele mai dificile subiecte au fost cele din mecanica, pentru mine, deoarece sunt de la specializarea navigatie. Nodurile sunt usoare pentru ca le-am invatat destul de repede si zic eu ca m-am descurcat bine si la celelalte subiecte." Si elevul caporal Marius Negulescu este multumit de modul in care a decurs examenul: "Pot spune ca examenul a decurs destul de bine raportat la biletele de examen pe care le-am tras, cred ca am avut si noroc. Pe de alta parte presupun ca fiecare dintre noi pe durata acestui mars de instructie a acumulat destule notiuni din fiecare domeniu care a constituit disciplina de examen. Nu cred ca a existat un subiect mai dificil decat altul, toate au avut acelasi nivel de dificultate si cu putin interes din partea fiecaruia cred ca se poate trece foarte usor acest examen. La partea de siflee, semnale, noduri nu am avut absolut nicio problema doar la cunoasterea navei am avut mici dificultati. Sper din tot sufletul sa obtin cel putin nota 9 daca nu chiar si 10". Elevul George Grigore: "M-am descurcat destul de bine, am luat nota 8 la cunoasterea navei, 9 la marinarie si 10 la lucrarea de matelotaj. Mai dificile au fost subiectele de la cunoasterea navei". Evident nu toata lumea a obtinut notele visate dar concluziile le formuleaza pentru noi capitan-comandorul Razvan Broasca, instructor la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu": "Examenul de practica a decurs in conditii bune si foarte bune, elevii s-au prezentat bine la examen cu cunostinte proaspat acumulate, destul de bine inchegate si au obtinut rezultate bune si foarte bune. Media generala la examen a fost de 8,5. Subiectele cele mai dificile pentru elevi au fost cele de la disciplinele de specialitate si cunoasterea navei, lucruri teoretice, la partea practica trebuie sa spun ca s-au descurcat mult mai bine.Sunt foarte multumit de activitatea elevilor, fapt apreciat si de comanda navei, mai ales ca dupa examen toti elevii s-au schimbat in tinuta de instructie si au iesit si au tras si o tura cu barca cu rame pe mare ca sa nu uite ca sunt marinari, totusi. Sunt o serie buna si cu aceasta ocazie vreau sa ii felicit pe absolventii scolii din acest an care miercuri au avut festivitatea de absolvire."
          Miercuri dimineata ne gaseste tot ancorati, dar langa o alta insula greceasca, de data aceasta Limnos, din nordul Marii Egee. Acelasi scenariu insa de data aceasta studentii de la Academia Navala "Mircea cel Batran" sustin colocviul de practica marinareasca in timp ce elevii fac scoala ramelor. Peisajul este diferit fata de Skyros, suntem mai departe de tarm, la aproximativ cinci mile, insula este lipsita de munti dar in esenta programul pentru cadeti este acelasi, doar rolurile s-au inversat. Acum este randul studentilor sa aiba emotii. "Am sustinut azi colocviul de practica, am fost pregatiti in toate aceste luni prin carturile la motoare, eu fiind la specialitatea electromecanici, si nu a fost dificil, in schimb subiectele legate de noduri si siflee au fost ceva diferit. Pe tot parcursul marsului instructorii au foarte implicati in pregatirea noastra si asta s-a vazut si la examen", aflam de la maistrul student Catalin Pagu. Daca tot am amintit de electromecanici, sa aflam si punctul de vedere al capitanului Flaviu Kmen, membru in comisia de examinare si instructor superior de la Academia Navala "Mircea cel Batran" pentru acest mars de instructie si fost sef mecanic al navei: "Ca o prima impresie, am constatat foarte multa tensiune, elevii si studentii au fost putin agitati, este ziua in care trebuie sa ne spuna ei despre nava, pana acum, timp de trei luni de zile am incercat sa le spunem noi, pana acum ei au pus intrebari acum este momentul in care noi suntem obligati sa le punem intrebari, sa vedem ce au reusit sa acumuleze in aceasta perioada de timp pentru a deveni tineri lupi de mare. Cel mai dificil pentru ei este orientarea pe nava, incerc sa ii invat sa coreleze intre o schema, un plan si lucrul practic, sa-si dezvolte aceasta abilitate de a transpune pe hartie ceea ce vad cu ochii lor la bordul navei. Personal ma declar multumit, acest mars de trei luni de zile a avut efectul scontat, am incercat sa-i "plimb" mult pe nava pentru ca cel mai important lucru pentru un viitor marinar este sa cunoasca echipamentele si nava in sine, aceasta este prima grija a oricarui marinar. Din punctul meu de vedere cred ca usor mai bine s-au comportat studentii, dar toti s-au implicat foarte mult in insusirea si dezvoltarea acestor cunostinte. Evident ca sunt subiectiv, dar eu cred ca mecanicii sunt intotdeauna mai aproape de sufletul meu decat puntistii, imi plac mai mult si cu siguranta eu cred ca mecanicii se misca mai bine."
          "Intr-un fel colocviul de azi a fost o provocare deoarece ne-a pus la incercare toate abilitatile pe care le-am dobandit in acest mars de instructie, de la practica marinareasca in sine, noduri, semnale cu soneria pana la specialitatea fiecaruia. Eu sunt la navigatie, deci am avut parte de navigatie astronomica astazi, navigatie costiera, diferite regulamente de navigatie. De asemenea am avut parte de intrebari legate de cunoasterea navei, a fost o proba foarte interesanta. Totusi, cel mai greu a fost la disciplina de specialitate", ne-a declarat studentul caporal Dragos Dragan dupa examen. "Am avut emotii - completeaza si student caporal Bianca Agache - eram pregatita, doar ca este altceva atunci cand esti in fata instructorului sau a profesorului. Cel mai greu mi-a fost la materia de specialitate, acolo unde sunt mai multe date si informatii despre navigatie, nave, semnale. Am avut timp sa invatam, mai mult, cu doua zile inainte, chiar am avut timp special la dispozitie sa repetam. In general, consider ca a fost un mars lejer, dar si aglomerat in acelasi timp, am avut destule activitati". Studentul caporal Sabin Lazar: "Am fost foarte emotionat inainte de examen, ca la orice examen de fapt. Acum m-am linistit pentru ca am terminat, am vazut ca nu a fost atat de greu pe cat am crezut, m-am pregatit destul de mult inainte si cred ca din aceasta cauza m-am descurcat destul de bine la examen. Nu a fost dificil mai ales ca fiind pe nava de trei luni am invatat cam tot ceea ce ne-a picat la examen si nu cred ca cineva o sa aiba probleme la acest colocviu.
          Dupa ce ati citit impresiile studentilor sa vedem acum ce punct de vedere are si comandorul Gabriel Duta, seful practicii de la bord: "Au fost doua zile intense, mai ales pentru elevi si studenti, si apreciez ca s-au pregatit in vederea sustinerii acestui colocviu de practica. Am verificat deprinderile practice cu precadere, de asemenea si cele teoretice, obligatorii pentru indeplinirea obiectivelor de instruire. Acum, la evaluare, am observat un nivel bun de pregatire, ceea ce am avut de spus si transmis pare ca s-a "prins", a "incoltit" in mintea acestor tineri marinari, eu sunt multumit, sper ca si comandantul Academiei Navale "Mircea cel Batran" si cel al Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu" sa aprecieze ca pe un rezultat bun acest stagiu de practica la bordul N.S. Mircea. Categoric acest stagiu si evaluarea de la final pot fi imbunatatite, ar fi o aroganta din partea noastra sa consideram ca am atins un nivel de instruire si evaluare foarte bun, am identificat cateva lectii pe durata acestui mars, am descoperit de exemplu ca ar fi trebuit sa introducem studentii in carturi la comanda de navigatie mai devreme, ceea ce cu siguranta vom face in marsurile viitoare. Sunt elemente precise care vor constitui bagajul nostru de lectii invatate pentru marsurile urmatoare".
          Scoala ramelor, etapa a doua, aici in Marea Egee, langa doua insule superbe, le-a placut tuturor cadetilor, chiar daca unii dintre ei au mai avut ocazia sa se afle intr-o barca cu rame. "A fost ceva mai placut decat in prima etapa a scolii ramelor din arhipeleagul maltez deoarece a fost mai aproape de tarm aici langa Skyros, am putut sa ne apropiem, sa vedem insula mai de aproape. Ne-am continuat pregatirea pe care am inceput-o la Statiunea de Pregatire Marinareasca de la Palazu, eu personal am mai avut ocazia sa exersez si la Varna la tabara lor de instructie si din acest punct de vedere pot spune ca a fost o continuare placuta a experientei mele. Toti colegii mei au avut parte cel putin de o astfel de iesire pe lac cu barca la Palazu deci stiau in mare despre ce este vorba dar sa fii in mijlocul marii cred ca a fost o experienta interesanta, am avut parte si de valuri, de curenti, deci a fost o provocare pentru toata lumea, mai ales la intoarcere impotriva curentului dar cred ca le-a placut tuturor", ne spune studentul caporal Dragos Dragan. "Chiar mi-a placut la scoala ramelor - aflam si de la studentul Bianca Agache - a fost o experienta, mai ales ca am fost intr-un armament al barcii impreuna cu cadetii straini care aveau alt stil decat al nostru, dar ne-am inteles bine si totul a decurs normal".
          Joi deja treceam inapoi prin Stramtoarea Dardanele si Marea Marmara. N.S. "Mircea" parcurgea, pentru a cata oara, stramtorile turcesti in drum spre casa in timp ce pe puntile exterioare cadetii bricuiau, poate pentru ultima data in acest mars, in buna traditie a apei de mare, nisip si bucatii de tenda. Si, ca un ultim detaliu de remeber istoric, cu o seara inainte, pe cand stateam la ancora langa insula turceasca Bozcada, am incercat sa refac fotografiile de la primul mars de instructie din 1939 cu echipajul, ofiterii, maistrii militari sau cadetii in varianta din 2019, alb-negru sau color, in acelasi loc de pe puntea duneta, cu mici variatii cerute de pozitia soarelui. Ceea ce a iesit puteti aprecia dumneavoastra in aceasta corespondenta si cea viitoare. Cu siguranta vor ramane printre cele mai valoroase amintiri din acest mars istoric.
          Text si foto: Bogdan Dinu

Duminica ajungem in dreptul Bizertei din Tunisia, dar la 60 de mile travers, si ne continuam drumul spre est, cu un vant puternic din prova si un curent potrivnic care ne reduc din viteza. Si tot duminica dupa-amiaza are loc la bord concursul pentru cadeti intitulat "Flota Mircea" (denumit astfel de capitanul Flaviu Kmen care l-a si organizat, de altfel). Pe scurt, am avut opt "echipaje" alcatuite fiecare din sase cadeti (elevi si studenti romani si straini) care au trebuit sa faca fata unui concurs teoretic cu intrebari despre cunoasterea navei si raspunsuri oferite in 15 secunde, urmat de unul practic cu sase probe (echiparea in costumul de vitaltate, gasirea unui fruct ascuns intr-unul din compartimenetele navei, alergare si consumarea fructului, catararea pe parama, umplerea si transportul a patru ghiordele cu apa de mare, aruncarea bandulei la punct fix). Juriul (format din capitan-comandorul Razvan Broasca, capitanul Gabriel Sandu si locotenent Andra Nedelcu si capitanul Flaviu Kmen) a deliberat si a desemnat castigator echipajul 7, dupa aproape doua ore de distractie pentru participanti si spectatori. Dincolo de distractia in sine, este de semnalat si faptul ca acest concurs a avut o latura educativa si instructiva deoarece organizatorul a tinut sa introduca ideea de "echipaj" din "flota", fiecare lot avand in componenta un capitan, un elev (adica un viitor maistru), puntisti si electromecanici, adica cam tot ceea ce intalnim intr-un echipaj adevarat de la oricare nava, plus intrebarile despre N.S.Mircea.
          Prima zi a saptamanii aduce un alt exercitiu de data aceasta dorit, asteptat si aclamat de tot echipajul: abandonul navei! Si nu doar cum il executam la fiecare plecare din port ci ca la carte, cu tot algoritmul si scenariul de rigoare, cu declansarea unui incendiu sub punte, actionarea grupei de atac si de sprijin, evacuarea victimelor si in final abandonarea efectiva a navei (pe serii, nu tot echipajul o data!). Practic si nu simulat. Este una din putinele ocazii aici la bordul N.S.Mircea unde un astfel de exercitiu este dus pana la capat, se arunca in mare si se activeaza o pluta de salvare in mod real iar membrii echipajului sar in apa de la puntea centru inoata si se urca in pluta de salvare. Meritul este al comandantului navei, comandorul Mircea Tarhoaca care a avut inspiratia si decizia de a folosi in procesul de instructie plutele vechi de salvare care au fost inlocuite pentru a respecta noile cerinte de siguranta iar echipajul si cadetii au oportunitatea de a testa pe viu, in realitate, rolul de abandon al navei pe care nimeni nu si-l doreste dar pentru care trebuie sa fim permanent pregatiti. Asadar un exercitiu serios, cu toate masurile de siguranta si protectia muncii adica toata lumea a purtat veste de salvare, bombardul lasat la apa pentru siguranta, saule si scafandrii bordului la datorie si mai ales un exercitiu la care echipajul a participat cu entuziasm si bucurie datorita caldurii din Mediterana si apei marii care avea aproximativ 25 de grade. In astfel de conditii cine putea refuza o baie in mare libera, chiar daca vesta de salvare a fost obligatorie? "Imi pare rau doar ca nu am putut sa stau mai mult in apa, dupa atatea zile caldurase a fost binevenita o baie, am intrat chiar de doua ori. Saltul de pe platforma nu mi-a pus nici o problema, am mai sarit la bazinul Academiei Navale." ne-a declarat studentul caporal Sorina Bacanu. "Exercitiul de abandon al navei a fost mai mult decat binevenit. In opinia mea a fost unul complet si a fost extraordinar ca dupa atatea zile de caldura sa putem inota in Mediterana, chiar si cu vesta de salvare pe noi. Tot marsul este unul extraordinar, cu escale care nu sunt la indemana oricui, l-as repeta oricand." completeaza si studentul caporal Ioan Tulac. Asa ca nu este de mirare ca au sarit in albastra Mediterana de la comandantul navei pana la, aleatoriu vorbind, doamna Ioana Plic, bucatareasa noastra care a implinit la bordul navei 50 de ani si pana la subsemnatul, 52 de ani si cel mai batran de pe nava dar as fi ipocrit sa afirm ca am facut-o doar din motive profesionale. S-a intamplat pe 22 iulie in Canalul Maltez la 9 mile nord-vest de San Dimitrio Point de pe insula Gozo din arhipeleagul maltez iar sub chila aveam 400 de metri adancime. O amintire de neuitat.
          Inainte de intrarea in portul La Valetta a fost ziua in care la bord s-a facut ceea ce noi numim "scoala ramelor" adica primul contact al cadetilor cu trasul la ramele celor doua barci de 10+1 ale bordului. S-a intamplat tot in nordul arhipeleagului maltez la 13 mile nord de insula Gozo cu fund de 160 de metri, noi fiind tot in deriva. Opt "armamente" au armat cele doua barci ale bordului. "Am coborat prima data pe atarnatori, este un lucru pe care il poti experimenta doar aici la N.S.Mircea. Am avut emotii la inceput dar m-am descurcat chiar daca am coborat doar in maini. A urmat peste o ora de tras la rame in caldura Mediteranei, sub soarele arzator, cu silueta insulei Gozo la orizont si cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomita care ne dadea ritmul: Unuuu, doiii, timp de peste o ora nu a fost usor. La peste 30 de grade imi venea sa sar in apa, cum s-a intamplat ieri. Dar mi-a placut, am mai tras la rame in Marea Neagra dar aici in Mediterana e cu totul altceva." aflam de la studentul caporal Sorina Bacanu. "As cobori oricand din nou pe atarnatori, mi se pare ceva marinaresc, diferit de ce intalnim la uscat. Pentru noi, elevii de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu este singura oportunitate de a ne intalni cu barca de 10+1 si sa putem trage la rame. Iar daca acest lucru se intampla si in Marea Mediterana este super. Ce-i drept, la sfarsitul zilei aveam basici proaspete peste vechile bataturi de la vele dar mi-a placut, asa avem maini de barbati adevarati. Viata la N.S.Mircea este aspra dar barbateasca. Singurul impediment a fost caldura dar eram bine pregatiti de catre capitan-comandorul Razvan Broasca care ne-a explicat inainte de a urca in barca cateva lucruri si a organizat armamentul impreuna cu maistrul militar principal Ionut Comuna. Pentru o prima astfel de experienta ma declar multumit." ne-a declarat elevul fruntas Ionut Bogdan Blaj. "Temperaturile nu au fost de partea noastra - ne spune si studentul caporal Ioan Tulac - deoarece daca nu imi udam sapca in mare pentru a mi-o pune apoi pe cap ca sa ma racoresc putin nu cred ca rezistam mai mult de 45 de minute. In schimb scoala ramelor este o o portunitate fantastica de a descoperi placerea lucrului in echipa si cred ca in afara exercitiului de abandon al navei a fost cea mai apropiata interactiune cu apa marii iar abastrul Mediteranei este cu adevarat extraordinar." De fapt escala noastra malteza a inceput cu doua zile mai devreme, in sensul ca am ramas in deriva in zona arhipeleagului tocmai pentru a ne putea executa activitatile propuse intr-o zona adecvata, la adapost de mare libera, vant puternic sau valuri. A fost coborata chiar si salupa navei - marea calma a permis acest lucru fara probleme - pentru prima data in acest mars de instructie, pentru verificarea de rutina a motorului astfel ca la un moment dat zona devenise una sub "pavilion romanesc" prin numarul de ambarcatiuni pe mila patrata, pe langa N.S.Mircea fiind pe apa si cele doua barci cu rame, bombardul si salupa. Evident ca nu a fost ratata oportunitatea de a reimprospata aspectul marinaresc al navei iar cu ajutorul bombardului a fost piturat bordajul mai ales in locurile unde lasasera urme baloanele de acostare sau remorcherele din numeroasele porturi pe unde am trecut in acest mars de instructie.
          N.S.Mircea se afla acostata acum in portul Valletta din insula Malta. Am intrat aici miercuri dimineata si urmeaza sa plecam sambata, dupa o escala de trei zile. Nu sunt foarte multe de spus despre aceste zile petrecute in capitala arhipeleagului maltez, este una pentru refacerea plinurilor la alimente si la combustibil si in egala masura pentru refacerea echipajului dupa cea mai lunga etapa a marsului, de noua zile si aproape 1400 de mile marine. Malta se afla chiar in mjlocul Marii Mediterane, nava a mai fost de nenumarate ori in acest port, chiar la acest cheu, inclusiv in 1939 in marsul de aducere in tara a velierului nostru si unul din motivele prezentei noastre aici, dincolo de cele legate de aprovizionare. Nu avem un program oficial si singurul impediment este caldura torida care descurajeaza parca orice incursiune in frumosul si istoricul oras. Pozitia in care suntem acostati este una excelenta, la poalele orasului iar in pupa noastra se afla uriasele nave de pasageri.
          Text si foto: Bogdan Dinu

Mediterana ca Mediterana dar nu trebuie sa uitam Atlanticul si ultimul sau cadou inainte de parasirea lui. Si daca drumul nostru pe ape din nordul Europei l-am facut in mare parte numai cu vele nu se putea sa trecem spre Mediterana cea albastra decat tot in navigatie fara motor. Asa s-a si intamplat si timp de doua zile intregi de la plecarea din Lisabona vantul puternic din nord-est a umflat velele si ne-a purtat si cu viteze de 9 noduri pe oceanul plin de "berbeci". In aceasta superba navigatie cu vele am luat si benzi de 25 de grade, constant am navigat cu banda de 10-15 grade la babord sau tribord, pe punti membrii echipajului se deplasau la un unghi de 45 de grade, valurile spalau din cand in cand puntea centru dar ce navigatie superba! "Au fost foarte frumoase ultimele doua zile in Atlantic, ne-a placut, am strans velele in echipa. Eu am postul la vela trinca, adica vela mare de pe arborele trinchet din prova navei si trebuie sa lucram mai mult, vela este mai mare si mai grea dar am reusit sa o strangem si sa o pliem chiar si pe vantul acela puternic. Dar a fost exact ce aveam nevoie ca sa ne antreneze pentru viitor."ne spune elevul Valentin Neagu de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu. "Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta interesanta dar dificila din cauza vantului puternic, a faptului ca nava era bandata si nu este confortabil sa lucrezi la inaltime in aceste conditii, vantul sufla din fata, vela te lovea si cred ca a fost cea mai dificila strangere de vele din acest mars, dar lucrul in echipa si experienta acumulata in acest mars ne-a ajutat sa trecem si peste acest moment."completeaza studentul caporal Razvan Axinte de la Academia Navala Mircea cel Batran. Si eleva fruntas Ioana Bota este de aceeasi parere: "Am avut putina bataie de cap deoarece vantul batea mai tare dar a fost bine. Cred ca aceasta ultima strangere a velelor a fost cea mai grea din mars, cu vant puternic dar trebuia sa experimentam lucrul in arborada si in aceste conditii si ma bucur ca s-a intamplat asa, am avut mai mult de lucru. Mi-a fost putin teama cand am urcat, parca nava se misca mai mult, dar cand am ajuns acolo sus m-am asigurat si totul a fost in regula. Postul meu este la zburator si este mai solicitant deoarece urcam cam de doua ori pe zi, trebuie sa le strangem cand vantul este prea puternic sau sa le intindem cand este prea slab dar asa am capatat mai multa experienta." Magnific ar putea fi cuvantul potrivit desi gasesc cu greu acum cuvintele care sa redea senzatia superba traita de toti cei de la bord poate similara cu ce simtea echipajul acum 80 de ani cand navigau in drum spre casa in aceleasi conditii.
          In dimineata zilei de 17 iulie treceam Stramtoarea Gibraltarului spre est cu Stanca invaluita in ceata si patrundeam in Mediterana de Vest. Stim din experienta ca nu o sa mai avem parte de vanturile fantastice si prielnice din ocean dar asta nu inseamna ca nu o sa mai navigam cu vele sau cel putin asa speram. Dar deocamdata pana la Malta sunetul batranului nostru motor principal MAK (este din 1966 cand a fost instalat la reparatia capitala de la Hamburg si l-a inlocuit pe cel original, un MAN, din 1939, dar cu o putere dubla) nu a contenit sa rasune pe nava si in cabine timp de aproape o saptamana neintrerupt. Suntem in Mediterana, o mare pe care o cunoastem bine, inclusiv cu zonele strabatute de rutele emigrantilor din nordul Africii catre mirajul Occidentului. Chiar in seara zilei in care intrasem in Mediterana la mai putin de 30 de mile de noi se desfasura o operatie de salvare a unei astfel de ambarcatiuni cu migranti in drum spre Spania.
          Si mai este ceva de adaugat. Caldura soarelui dupa care am tanjit timp de doua luni si jumatate cat timp am fost batuti de vant si ploaie, s-a instalat aproape instantaneu dupa trecerea Gibraltarului, soarele arde puternic desi temperaturile nu trec de 30 de grade dar cu umiditate mare in aer si o temperatura a apei aproape incredibila pentru noi care venim din ocean:25 de grade! Un adevarat soc termic. "Este cald, noaptea este un pic cam dificil dar ziua este chiar bine si in sfarsit ne bucuram de vremea frumoasa de vara adevarata din Marea Mediterana." aflam de la elevul Valentin Neagu. "Am asteptat caldura din Mediterana pentru ca m-am saturat de frig si ploaie, sper doar sa nu se incalzeasca foarte tare, deja temperatura a crescut in cazarma, oricum este mult mai bine decat in nordul sau vestul Europei pe unde am fost pana acum." ne spune si eleva Ioana Bota de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu.
          Ce se mai intampla la bord? Parca exponential cu cresterea numarului de grade din termometru creste si numarul de activitati desfasurate simultan la bord, pentru cadeti si membrii echipajului. La camera carmei - un spatiu mic aflat chiar deasupra elicii unde se afla timona de rezerva actionata manual - capitanul Flaviu Kmen le explica seriilor de studenti si elevi mecanismele si echipamentele de aici (superb mecanismul original si doar ca informatie va spun ca suntem singura nava din serie care are timona actionata electric, la toate celelalte fiind actionata manual) si timp de cateva zile nava chiar a fost guvernata de aici, carturile la timona au fost executate din camera carmei si nu pe puntea duneta. Cu broboane de sudoare pe fata capitanul Kmen explica rabdator principiile de functionare. Spatiul este redus si destul de cald asa ca parasim camera carmei pe o scara verticala cu acces dificil. Ramane ca o curiozitate pentru dumneavoastra si subiect de examen pentru cadeti sa aflati din cate locuri se poate guverna nava, manual si electric sau cate modalitati de transmiterea a ordinelor exista la camera carmei!!!
          Doua punti mai sus, la pupa, dogoarea soarelui ne loveste instantaneu dar e bine, aici avem parte de asistenta medicala! Se desfasoara un atelier condus de colonelul medic Eduard Moise, medicul marsului, care le explica toate modalitatile de acordare a primului ajutor, in limba romana si engleza pentru cadetii straini, interactiv, cu cadetii jucand rolul pacientului sau al salvatorilor, cu echipamentele si instrumentarul de baza. Nu este o gluma, aceste cunostinte chiar pot salva vieti. "Ne bucuram sa aflam cat mai multe informatii. La toti ne-a placut cursul de acordare a primului ajutor, am participat activ, am invatat cum sa transportam un ranit cu targa, am exersat masajul cardiac de resuscitare, multe lucruri utile." ne-a declarat elevul Valentin Neagu. "Pana acum nu am avut ocazia sa particip la un astfel de curs - ne spune si studentul caporal Razvan Axinte - chiar mi-a prins foarte bine, am invatat multe tehnici, cum sa acord primul ajutor, lucruri pe care, sincer sa fiu, pana azi nu stiam cum sa le abordez. Domnul colonel medic Moise a fost foarte implicat, ne-a explicat in detaliu tot ce ar trebui sa facem, ne-a prezentat si echipamente noi din dotarea infirmeriei navei si mai ales ne-a aratat practic cum trebuie actionat." Eleva Ioana Bota: "Mai stiam cate ceva dar acum am aflat lucruri noi, sunt convinsa ca ne vor ajuta si in profesie dar si in viata in general." Timp de cateva zile colonelul medic Eduard Moise a tinut astfel de cursuri tuturor categoriilor de personal de pe nava si s-a bucurat de mare succes.
          Tot pe duneta dar in fata comenzii de navigatie spatiul este ocupat de studentii care studiaza navigatia astronomica cu locotenentul Andra Nedelcu, cu navisfera si compasul. Intr-un colt se curata armamentul iar pe puntea centru se lucreaza la lucrarile de matelotaj, maistrul militar clasa a II-a Marian Varlan confectioneaza o parama cu noduri utilizata in mod obisnuit la coborarea pe atarnatori in barca dar acum are o alta destinatie, o sa aflati imediat, mecanicii vopsesc intr-un rosu strident dar regulamentar pompa de evacuare si exista chiar si un mic atelier de "marochinarie" in care sunt cusute si reparate tocurile de pistol iar putin mai incolo se lacuiesc gratarele sau se vopsesc scarile. Intre aceste ateliere evolueaza si grupa de vitalitate formata de aceasta data din studentii electromecanici care se familiarizeaza cu echipamentele si modul de actiune in caz de incendiu folosind inclusiv furtunurile de incendiu. Studentul caporal Razvan Axinte: "Ca viitori ofiteri trebuie sa cunoastem tehnica si sa ne pregatim in detaliu pentru a putea instrui viitorii membri ai echipajului pentru vitalitatea navei. Este destul de greu sa actionezi in cadrul grupei de interventie, colegii mei au trebuit sa se echipeze cu acel costum de protectie, temperaturile sunt ridicate si asta s-a observat dar ne-am descurcat si cred ca astfel de exercitii ne prind bine pentru momentul in care vom ajunge la nave.Vreau sa remarc implicarea si dedicatia instructorilor de la bord in pregatirea noastra si in relatia cu noi, studentii."
          Si in mijlocul acestui furnicar lucrativ si productiv se afla doua mese si banci la care se joaca in draci, aproape suprarealist ... table! Nu este o greseala de tastare, chiar se joaca table, dupa sistemul "doua din trei" unde concureaza 64 de jucatori intr-un sistem piramidal. Si tot de necrezut, lucrurile au un oarecare firesc natural, jucatorii se rotesc dupa cum castiga sau pierd, cativa chibiti creeaza atmosfera iar restul echipajului si cadetii isi vad de treburile lor. Aproape incredibil nu-i asa? Exista si o explicatie. Este cea mai lunga etapa de mars, aproape zece zile si 1400 de mile marine, ne aflam de doua luni si jumatate pe mare, s-a instalat canicula la bord, exista pericolul instalarii si rutinii, lumea este deja cu gandul la vacanta, pe alocuri mai sunt si tensiuni care apar in mod firesc in orice comunitate nevoita sa traiasca intr-un spatiu redus mai mult timp, astfel incat era nevoie de o "supapa" care sa "regularizeze" calatoria noastra pe ape. Prin urmare locotenentul Attila Bokor a fost desemnat presedintele "comitetului olimpic marinaresc" de pe N.S.Mircea si a organizat in timp record disciplinele sportive la care concureaza tot echipajul si cadetii. Astfel avem sah, skandenberg, table, cataratul si trasul la parama, orientarea pe nava, aruncarea bandulei la punct fix, transportarea ghiordelelor cu apa, echiparea in costumul de vitalitate dar si concursuri teoretice despre cunoasterea navei. Asa ca avem zilele acestea o gramada de activitati pe langa carturile, serviciile si indatoririle zilnice dar de care nu s-a plans nimeni pana acum, mai mult, interesul este maxim. Elevul Valentin Neagu: "Am participat si eu la concursul de sah, imi place diversitatea jocurilor, ne tin ocupati, zilele trec mai usor, e chiar frumos. Toti am scapat de monotonia activitatilor zilnice, spuneam ca mi-a placut concursul de sah unde am avut adversari puternici, pe unul l-am invins, la al doilea am pierdut si daca o tinem tot asa va fi super, este din ce in ce mai bine. Suntem norocosi sa participam la acest mars cu o durata de trei luni, pare mult dar acum parca ar mai merge inca trei luni si suntem norocosi pentru ca unii dintre colegii nostri mai mari au avut parte de un voiaj poate doar de o luna, noi am reusit sa vizitam 11 porturi, sa navigam prin Oceanul Atlantic, sa cunoastem oameni noi, sa invatam lucruri noi iar calatoria si experienta din vara aceasta ne va ajuta in viitor."
          Fiind un mars cu o durata de peste trei luni de zile nevoia de exercitii fizice, cel putin pentru tinerii de la bord, devine obligatorie. Asa ca in lipsa unei sali adecvate, dupa masa de seara pupa navei devine "palestra de la pupa" unde titular este capitanul Florin Albici, ofiterul secund, secondat de mai tinerii aspiranti Vili Ciulina sau Marian Slotea dar si fruntasul Victor Ghergu. Locul se umple rapid de gantere, greutati, tot felul de centuri chiar si o banca pentru exercitii, totul pentru a dovedi valabilitatea dictonului mens sana in corpore sana. Ca sa fim corecti trebuie sa spunem ca mai exista si palestra de la prova, inghesuita undeva in zona timonei de rezerva, la fel de activa insa in timp ce cadetii prefera spatiul inchis din cazarma de sub punte desi au puntea centru la dispozitie. Continuam sa navigam spre est pe langa coasta Algeriei travers 50 de mile marine in drumul nostru spre Malta. "Sunt foarte fericit ca particip la acest voiaj la bordul N.S.Mircea - ne marturiseste cadetul bulgar Petar Georgiev - ca am avut oportunitaea sa fac parte din echipaj si sa-mi fac prieteni printre cadetii romani si cei straini. Cel mai bun prieten la bord este studentul caporal Ioan Tulac dar sunt foarte apropiat si de cadetul portughez si cei doi albanezi."
          Sambata, zi de weekend pentru unii insa la bord a venit randul atelierelor dedicate supravietuirii pe mare. La puntea centru maistrul militar clasa II-a Cristian Gazea, seful de echipaj, le prezinta cadetilor pluta de salvare si continutul kitului de supravietuire, modul de utilizare, costumul de protectie termica ca un preambul daca vreti la executarea rolului de abandon al navei cu lansarea plutei de salvare, parasirea navei, saltul in mare si urcarea in pluta care urmeaza sa se desfasoare in zilele urmatoare. Cealalta jumatate a cadetilor sunt la prova unde cei doi scafandri ai bordului, soldatul Filip Iacovici, brevetat scafandru de lupta din 2008, si caporalul clasa a III-a Constantin Androniciuc, le prezinta detaliat echipamentul de scufundare, raspund rabdator intrebarilor si chiar echipeaza pe studentii Radu Crisan si Manuela Rusu cu costumul si butelia de aer. Excelenta prezentare pentru profesia de scafandru de lupta - Fortele Navale chiar au nevoie de noi candidati - tinuta aici la bordul N.S.Mircea sub soarele Mediteranei de ziua Sf.Ilie care inca nu si-a aruncat fulgerele sau stropii de ploaie si sunt slabe sanse sa o faca si in zilele urmatoare.
          Text si foto: Bogdan Dinu

Capitala Portugaliei este o escala de traditie in marsurile de instructie ale N.S.Mircea prin pozitionarea la Oceanul Atlantic aproape la jumatatea distantei de la iesirea din Marea Mediterana prin Stramtoarea Gibraltar spre coasta vestica a Europei si mai ales a Frantei. Asadar este lesne de inteles de ce revenim relativ des in orasul de pe malurile fluviului Tejo, prima data chiar in voiajul de aducere in tara a N.S.Mircea din 1939 iar ultima data in marsul de instructie din 2017 care a purtat velierul nostru pana in indepartata Finlanda. Am intrat pe raul Tejo in dimineata zilei de vineri, 12 iulie, si am acostat tot la cheul Rocha Conda Dobidos, la terminalul de pasageri, ca si in urma cu doi ani. In prova navei este impunatorul pod peste fluviu care poarta numele de 25 aprilie (data Revolutiei garoafelor din 1974 cand a luat sfarsit regimul autoritar militar care a condus Portugalia zeci de ani, inainte se numea Podul lui Salazar fiind construit in 1966) iar din babord ne priveste din ceata diminetii de la inaltimea de 110 metri gigantica statuie Cristo Rei de pe celalalt mal al fluviului. Ne-au intampinat pe cheu ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Portugalia, doamna Ioana Bivolaru, o mai veche cunostinta a navei si echipajului de la escala din 2017 si colonelul dr. Marian Voicu, atasatul apararii si programul oficial, destul de incarcat si concentrat in cea mai mare parte in prima zi a inceput sa se deruleze. Doamna ambasador a vizitat din nou nava, a discutat cu membrii echipajului mai vechi sau mai noi, cu cadetii bordului si s-a adresat intregului personal adunat la puntea centru: "Este o onoare pentru noi sa va spunem bine ati venit din nou la Lisabona. Este un moment special si pentru noi si pentru dumneavoastra. Cred ca astazi este vorba despre mandrie, despre bucurie si recunostinta. Imi aduc aminte cu bucurie si mandrie de ultima noastra intalnire de acum doi ani, in august 2017 si cred ca ne-am indeplinit misiunea noastra. Un ambasador al Romaniei saluta in acest moment cel mai longeviv ambasador al Romaniei pe ape, N.S.Mircea. Este un moment special pentru dumneavoastra, 80 de ani in serviciul Fortelor Navale Romane, si pentru noi este de asemenea un moment deosebit pentru ca suntem la capatul a trei ani foarte importanti pentru Romania si Portugalia pentru ca in acest interval am celebrat impreuna 100 de ani de relatii bilaterale - si va multumesc ca ati fost alaturi de noi, a fost un exercitiu admirabil de diplomatie navala - a urmat anul celebrarii Marii Uniri si ne reintalnim in acest moment aniversar si pentru dumneavoastra dar si pentru noi deoarece tocmai am incheiat cu succes primul mandat al Romaniei la presedentia Consiliului Uniunii Europene. Felicitari din nou, este un exercitiu remarcabil de diplomatie navala ceea ce faceti dumneavoastra si reprezentati excelent, cu onoare, Romania."
          Prima vizita de curtoazie o facem incepand cu ora 10 la Baza Navala din Lisabona de pe celalalt mal al fluviului Tejo, singura baza navala de altfel a Fortelor Navale portugheze unde sunt concentrate toate structurile si navele, inclusiv submarinele si Academia Navala. Aici suntem primiti de comandorul Valense Timoco, comandantul bazei. Din partea navei sunt prezenti comandorii Gabriel Moise, comandantul marsului, Mircea Tirhoaca, comandantul navei si Gabriel Duta, seful practicii de la bord iar atmosfera este cordiala. La ora 11 suntem deja in Piata Municipala la primaria Lisabonei intampinati de ambasadorul Antonio Santana Carlos, consilierul diplomatic al primarului Fernando Medina, in decorul clasic al vechii cladiri in somptuoasa Sala a Nobililor de la balconul careia a fost proclamata republica portugheza in anul 1910.
          Urmeaza pranzul oferit la bordul N.S.Mircea si care reuneste in salonul navei prieteni din marina portugheza alaturi de doamna ambasador si atasatul apararii. Sa amintim pe contraamiralul Mario Simoes Marques, comandantul Academiei Navale Portugheze, comandorul Fernando Domingos Vaz, seful sectiei legaturi externe din Statul Major al Fortelor Navale portugheze dar si comandorul Antonio Mauricio Camilo, comandantul navei scoala Sagres, sora a velierului nostru. Ultimul invitat este de mare interes pentru noi deoarece velierul Sagres - in prezent in santier pentru revizii si reparatii aici in Lisabona - urmeaza sa plece in luna ianuarie a anului viitor in circumnavigatie in jurul lumii iar in perspectiva propriului nostru voiaj in jurul lumii din 2021 orice informatie este utila.
          Incepand cu ora 14 evenimentele se precipita si se desfasoara simultan. Astfel 40 dintre cadetii nostri viziteaza Academia Navala a Fortelor Navale Portugheze si una dintre fregate in timp ce comanda navei si a marsului impreuna cu doamna ambasador Ioana Bivolaru si un detasament de studenti depun o coroana de flori la Mosteiro dos Jeronimos (Manastirea Ieronimilor) la mormantul lui Vasco da Gama (initial trebuia sa se desfasoare la Monumentul Descoperitorilor dar a fost mutata aici, locatie rezervata protocolului de nivel inalt, chiar si presedintele Romaniei a depus o coroana la ultima vizita in Portugalia) intr-o ceremonie impresionanta bine pusa in scena de gazdele noastre portugheze. Este un remember al escalei din 1939, derulata intre 15 si 18 aprilie pentru ca si atunci echipajul navei si comandantul desfasurau un ceremonial similar, urmat de defilarea detasamentelor la Monumentul Eroilor din Lisabona. In prezent relatiile dintre cele doua tari si marine sunt excelente dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Doar ca o nota de subsol sau detaliu istoric - in 1965 cand N.S.Mircea, aflata la remorca in drum spre Hamburg la santierul Blohm&Voss facea escala aici la Lisabona timp de doua saptamani, la ancora, in asteptarea timpului favorabil pentru continuarea marsului, echipajului i s-a interzis sa coboare de pe nava, mai mult, tot timpul s-a aflat la bord un politist portughez cu o atitudine ostila. Atunci Portugalia, ca si Romania, se afla sub un regim dictatorial, se intampla in timpul Razboiului Rece si a existentei blocurilor militare opuse, Tratatul de la Varsovia pentru tarile comuniste, respectiv NATO, asa ca lucrurile se pot explica. Din fericire in prezent facem parte din aceeasi alianta iar deschiderea si colaborarea sunt la un nivel extraordinar. Despre receptia oferita de ambasada la bord in seara primei zile nu putem decat sa spunem ca s-a ridicat la nivelul celorlalte organizate la nava pe timpul acestui mars de instructie, cu numerosi ambasadori, atasati militari, ofiteri si amirali portughezi, membri ai comunitatii romanesti care au onorat invitatia.
          In a doua zi am avut oportunitatea sa vizitam si nava scoala Sagres in santierul naval Rocha, care se afla de partea cealalta a cheului, aflata in doc uscat pentru revizii si reparatii si lucrari de doc (sablare, vopsire, etc.), mai ales la compartimentul masini si linia axiala. Sagres a intrat in santier in luna martie si probabil il va parasi in luna septembrie sau chiar mai tarziu (mai sunt multe lucrari de efectuat). Am fost curiosi sa vedem deosebirile dintre cele doua nave, compartimentarea interioara diferita si sunt multe de spus, spatiul nu ne permite, de la numarul redus de cadeti de la bord, maxim 60, noi avem 100, pana la tunurile de calibrul 40 de milimetri din prova utilizate pentru ceremonii. Sa precizam acum doar ca nava urmeaza sa plece in cea de a patra circumnavigatiune din istoria sa portugheza in luna ianuarie a anului viitor cu durata de un an si escale in 24 de porturi. Cadetii vor fi ambarcati doar pentru o perioada de trei luni, pana la Tokyo, iar nava va mai inregistra o premiera, va naviga pe mare pentru o etapa de 31 de zile fara escala. Iata ca in acest mars istoric am reusit sa ne intalnim cu doua din navele surori, chiar daca ultima este in santier, ceea ce se intampla destul de rar.
          Aproape in acelasi timp cu noi s-a aflat in escala la Lisabona si velierul scoala italian Amerigo Vespucci, intre 10 si 14 iulie. Fiind vechi cunostinte, comandantul navei, comandorul Mircea Tirhoaca, nu a ratat momentul si dupa un model "patentat" la Scheveningen cu cei de pe USCGC Eagle, a invitat cadetii italieni la masa de seara cu studentii Academiei Navale Mircea cel Batran. Asa ca am asistat din nou la scenele cunoscute ale interactiunii cadetilor din mai multe tari, de data aceasta la o intensitate mai ridicata avand in vedere temperamentul oaspetilor si originile noastre latine comune. Cum a fost aflam de la studentul caporal Bogdan Andrei Drimus: "Cina cu cadetii italieni de pe Amerigo Vespucci a decurs foarte bine, atmosfera din cazarma a fost una foarte deschisa. Eu am considerat ca s-au simtit oarecum ca acasa, adica nu au avut retineri sa ne intrebe despre modul in care dormim, cum ne desfasuram activitatile, ce materii studiem la Academia Navala. Asa am ajuns sa ne cunoastem, si noi si ei dormim in hamace spre deosebire de celelalte nave scoala. Noi inca practicam acea marinarie veche, acel mod mai barbatesc de a face cadetia, adica nu sa dormi in puf ci asa cum se dormea odata. Au fost fascinati de comanda navei datorita echipamentelor noi, inclusiv de camera video 360 de grade pe care o folosim pentru a vedea tintele navale. Eu zic ca ne asemanam foarte mult, avem multe lucruri in comun: urcarea in arborada, desfasurarea si strangerea velelor, somnul la hamac si faptul ca suntem foarte deschisi unii cu altii. Pe anumite teme chiar ne amuzam pentru ca unele sarcini de indeplinit pe navele noastre sunt aproape identice: de exemplu si ei inainte de intrarea in fiecare port bricuiesc puntea doar ca ei o fac intr-un mod mult mai "insistent". S-au plans de faptul ca au foarte mult de munca si multe servicii de executat la bord dar asta probabil si pentru faptul ca sunt in anul I cand totul pare mai greu."
          Nu a existat foarte mult timp liber pentru vizitarea pe indelete a orasului, este adevarat ca multi dintre noi nu eram la prima vizita aici, mai ales ca in cea de a doua si a treia zi au fost organizate si excursii la Cabo da Roca, Cascais si Sintra. Aici au debarcat cei doi cadeti portughezi ambarcati la Hamburg, Ricardo Chaves si Francisco Marques dar au urcat la bord alti doi, Martin Fedorchuk si Joao Saousa. De asemenea a venit si cadetul francez, ultimul pe lista cadetilor din spectrul international, pe care l-am cunoscut deja la Brest, este vorba de Benjamin Mulkowesci, acum sunt in curs de amarinizare si cunoastere a navei. Cu totii vor debarca la Constanta, dupa finalizarea marsului de instructie. Am parasit Lisabona in dimineata zilei de 15 iulie si dupa trecerea din nou prin Stramtoarea Gibraltar acum navigam in Marea Mediterana in drum spre penultima noastra escala, este vorba de La Valetta in Malta unde urmeaza sa intram pe data de 24 iulie.
          Text si foto: Bogdan Dinu

La iesirea din portul Southampton ne incrucisam cu uriasa nava de croaziera Britannia si ne salutam reciproc cu trei sunete de sirena. Maretia navei de pasageri, mai inalta decat un bloc cu zece etaje si a carei umbra "acopera" integral pentru un timp N.S.Mircea, nu prevesteste decat maretia navigatiei noastre prin Oceanul Atlantic, la vest de Golful Biscaya si Peninsula Iberica, timp de aproape o saptamana. Vremea a fost frumoasa cat timp de indepartam spre sud de coasta britanica si traversam in a doua zi linia imaginara a farului de la Ouessant, de pe coasta franceza, de unde incepe Golful Biscaya. Acum, la intoarcerea spre casa, navigam in Oceanul Atlantic mult mai la vest fata de prima noastra trecere prin Biscaya, in drum spre Brest, si avem adancimi de peste 4500 de metri sub chila. Punctul maxim va fi putin peste meridianul de 10 grade vest de Greenwich, la schema de separare a traficului de la Capul Finistere din coltul de nord-vest al Peninsulei Iberice.
          Cadetii continua munca la lucrarile de matelotaj, care trebuie sa fie gata pana la escala noastra din Malta, care nu mai pare asa de departe acum. Se spune ca nu esti marinar adevarat daca nu treci pe la N.S.Mircea, iar realizarea acestor impletituri, presuri, covorase, impreuna cu altele, intra in categoria,, generic numita a lucrarilor de matelotaj, din parame de diferite dimensiuni si diametre.
          Este o experienta inedita pentru toti cadetii, fete si baieti deopotriva. "Ma descurc destul de bine la lucrarea de matelotaj, speram sa o terminam in doua zile - ne spune studentul caporal Denisa Rostogol. Am de facut un covoras, nu cred ca se mai fabrica astfel de produse manual, dar este o experienta unica. Lucrarea o fac impreuna cu colegul meu Bogdan Drimus. A fost mai dificil cu procurarea materiei prime din paramele mai groase, sa le desfacem, dar ne-am descurcat destul de bine, avand in vedere ca am primit ajutor de la domnul capitan Gabriel Sandu". "Sunt in grafic cu lucrarea de matelotaj, noi aproape am terminat", ne spune si studentul caporal Maria Corciova, care continua: "Avem de facut cateva tablouri cu noduri marinaresti, lucram in echipa cu maistrul militar principal Costel Craciun, unii sunt mai buni la inodat, altii la lipit, fiecare cu talentul lui. Mi-as fi dorit ca marsul sa fie si mai lung, pentru ca eu as mai fi rezistat cateva luni la bord, imi place." "Tot la un covoras lucrez si eu - ne declara studentul caporal Robert Matache - impreuna cu domnul maistru militar principal Ionut Comuna si stau foarte bine, ne-a invatat sa facem cateva lucruri, de la impletit pana la aducerea la forma finala." Lucrurile stau putin diferit pentru studentul caporal Ionut Fodorut de la specializarea electromecanica: "Toti cei de la specializarea mea au primit lucrari de matelotaj de executat, la fel ca ceilalti, dar eu am de finisat una dintre barcile de 10+1 ale navei, o lucrare destul de grea, este in desfasurare si mai avem ceva pana sa fie gata, nu o fac singur dar ne descurcam si cu asta."
          Pentru a sparge monotonia zilelor de sfarsit de saptamana, invata si semnalizarea cu ajutorul pavilioanelor. Impartiti in doua grupuri, la pupa si la prova, sub indrumarea instructorilor, locotenentul Andra Nedelcu si capitanul Gabriel Sandu, studentii, atat "puntistii", cat si "mecanicii", deslusesc semnificatia si pozitionarea pavilioanelor cu bratele, prin miscari stangace la inceput si confirmari din partea colegilor, dar tot mai sigure, pe masura repetarii. Fiecare dintre ei trece cel putin o data prin codul de semnale, chiar si cadetul turc Murat Tetik se descurca onorabil la prima incercare. "Este putin complicat, dar nu este ceva ce nu putem invata. Lucrurile au decurs destul de bine, am avut personal care ne-a instruit, am reusit chiar si noi electromecanicii sa invatam codul pavilioanelor, ne-am descurcat si pe partea asta. Pentru mine, cartul la sala masinilor este mai placut decat pe punte, mi se pare ca facem lucruri mai interesante decat codul pavilioanelor, dar asta probabil este o chestie subiectiva.In arborada locul meu este la verfavorul randunicii, cea mai inalta pozitie, ocupata, iata de un mecanic, privelistea este incredibila de acolo si este un lucru care merita facut, adica in marsul acesta merita sa urci in arborada pana la cel mai inalt nivel", ne marturiseste studentul caporal Ionut Fodorut, specializarea electromecanic.
          Comandorul Gabriel Duta, seful de Stat Major al Divizionului 306 Nave Scoala Instructie si seful practicii in acest mars de instructie, dar care a indeplinit ani de zile functia de ofiter cu comunicatiile la bordul N.S.Mircea, intervine si le explica, cu rabdare, de ce trebuie sa cunoasca si aceasta modalitate de semnalizare si de comunicare in epoca noastra digitalizata si nu ne referim aici doar la traditie. Desi, pana la urma, suntem pe un velier scoala, iar aceasta activitate se incadreaza perfect in "peisajul" bordului. De aceeasi parere este si studentul caporal Maria Corciova: "A fost destul de amuzant, pentru ca fiecare dintre noi a trebuit sa semnalizeze cu cele doua pavilioane, a fost si interesant, pentru ca eu cred ca ne va ajuta cand vom ajunge la nave si din ce ne-a spus domnul comandor Duta, ar fi bine ca fiecare dintre noi sa le cunoasca."
          La reciprocitate, in zilele urmatoare elevii si cadetii puntisti au "vizitat" compartimentul masini, sub conducerea capitanului Flaviu Kmen, fostul sef mecanic al navei si actualul instructor de la Academia Navala, astfel incat cadetii sa cunoasca intregul "univers" al navei, indiferent de specializare. "Viitorii ofiteri mecanici si cei puntisti trebuie sa cunoasca toate aspectele si este nevoie ca puntistii sa se acomodeze si cu specializarea electromecanica, iar mecanicii cu specializarea de punte. Pana la urma, suntem cu totii ofiteri si un minim de informatii trebuie sa existe la fiecare categorie. Si ofiterii de punte trebuie sa stie ce se intampla jos, ca sa stie ce ordine sa dea. Studentii de la specializarea electromecanica de care ma ocup sunt foarte buni, vor fi viitorii sefi mecanici sau ofiteri specialisti ai Fortelor Navale. Sunt o serie foarte buna. Cartul pe care ei il executa la motoare il fac, in primul rand, pentru a se acomoda cu sistemele electroenergetice navale, cu diesel generatoarele, cu motorul principal, cu toata tehnica de care vor raspunde peste aproximativ doi ani. Activitatea lor se bazeaza, in principal, pe supravegherea tehnicii si pe identificarea anumitor probleme sau situatii neprevazute, care pot aparea in timpul unui mars. Tehnica de aici este de o generatie mai veche, adica motorul principal este din 1966 si neprevazutul poate aparea in orice moment, este clar." ne-a precizat capitanul Flaviu Kmen.
          Este importanta si cunoasterea motorului principal si a disel-generatoarelor, pentru ca, din pacate si spre parerea noastra de rau, a tuturor celor de la bord, din motive pe care le-am mai explicat de cateva ori, majoritatea timpului se naviga cu motor si nu cu vele. Toata statistica, numarul orelor de navigatie cu motor sau cu vele, ziua sau noaptea, o sa o avem la finalul marsului. "Deocamdata, nu am avut decat mici probleme, marunte, care apar la orice nava in mars, nimic iesit din comun.Nu ma refer doar la motorul principal, sunt foarte multe alte echipamente si instalatii care formeaza un intreg ansamblu si toate trebuie sa functioneze, in primul rand, pentru siguranta echipajului,pentru confortul lui si, evident, pentru a ajunge din punctul A in punctul B", a mai completat capitanul Flaviu Kmen. Pare o ironie sa vorbim in aceasta corespondenta despre mecanici, cand navigam atat de mult cu vele in Oceanul Atlantic si imi aminteste de disputa dintre "bulinari" si "nebulinari", din prima calatorie pe ape a navei din 1939, respectiv dintre cei care doreau doar navigatia cu vele si cei care preferau motorul si confortul oferit de acesta, asa cum era descris in albumul scos de comandorul August Roman, primul comandant al navei, la intoarcerea din primul mars de instructie.
          Ce si cat au invatat studentii pana acum la bord pe timpul acestui voiaj de instructie aflam acum de la locotenentul Andra Nedelcu, instructor de la Academia Navala Mircea cel Batran: "Pe timpul celor doua luni de practica, studentii si-au insusit deprinderile practice in ceea ce priveste navigatia estimata si costiera, notiunile acestea deja le-au asimilat pe parcursul primului an de studiu la Academia Navala "Mircea cel Batran", asa ca acum le-a fost mult mai usor sa determine pozitia navei cu doua relevmente simultane, chiar si cu doua relevmente succesive sau cu trei relevmenete simultane si succesive. De asemenea, au asimilat noi informatii referitoare la sistemul de balizaj pentru navigatia in siguranta a navei. O noutate pentru ei a fost sistemul international de pavilioane, precum si determinarea conditiilor hidro-meteo. S-au mai familiarizat cu COLREG-ul, pentru a evita coliziunea navei. Noutatea absoluta a fost partea de navigatie astronomica, pentru a determina pozitia navei prin masuratori la astri, au folosit sextantul (un instrument optic folosit la navigatia astronomica). In momentul actual, studentii pot determina pozitia navei, ora rasaritului si apusului soarelui. Cel mai dificil pentru ei, din observatiile mele, au fost constelatiile. Le este foarte greu sau retin cu dificultate, ordinea si modul de amplasare a constelatiilor dar, dupa ce le-am prezentat partea teoretica, incercam, pe timpul carturilor de noapte, sa vizualizam bolta cereasca si constelatiile, aceasta fiind partea practica."
          In seara zilei de marti, eram in dreptul Capului Finistere si depaseam astfel Golful Biscaya. Ne insoteste, pentru o vreme, o balena. Nu este prima pe care o vedem in acest mars, iar un porumbel calator se odihneste un timp la bord, in timp ce pe nava se raspandea mirosul de paine proaspat scoasa din cupor. In anul 1939, pe acelasi drum de intoarcere in tara, N.S.Mircea intampina in Golful Biscaya "valuri tari si contrarii", cum se consemna in jurnalul de bord. Nu a fost cazul si acum, in anul 2019, cand am avut parte de un vant bun de vele, din pupa este adevarat, asa ca, de luni de la pranz, cand eram aproape de jumatatea golfului Biscaya, am intins velele (mai putin Gabierul de la Arborele Mare si Contraranda si Picul Randei de la Artimon) si am ramas in navigatie fara motor, dar cu vint bun, timp de mai multe zile, cu o singura "repriza" de navigatie cu motor, mult dupa ce am trecut de Biscaya. Din cand in cand, in functie de taria vantului, mai strangeam velele Randunica si Zburator sau ridicam straiurile si Randa sau Contraranda. Viteza navei a fost buna, intre 5 si 8 noduri, ceea ce nu e deloc rau. Fara sa vrem, natura si marea ne-au ajutat sa refacem, nu doar aceasta parte de itinerariu, ci si navigatia cu vele din largul coastei portugheze, asa cum se intampla acum opt decenii si se consemna si in jurnalul de bord.
          Text si foto: Bogdan Dinu

Am parasit Hamburgul pe data de 29 iunie salutand cu cadetii la front, in strigate de ura si sirene, atat locuitorii orasului cat si santierul Blohm&Voss pe langa care am trecut cateva minute mai tarziu. Am navigat pe fluviul Elba spre mare aproape intreaga zi, o sambata linistita, pe langa malurile inverzite, toropite de caldura si cantecul pasarilor. Revenirea in Marea Nordului ne-a adus insa iarasi in apele agitate care imprimau un ruliu accentuat navei. Tot acum am mai dat ceasurile cu o ora inapoi in drumul nostru spre Marea Britanie si decalajul orar fata de tara este acum de doua ore. Pe mare toate zilele sunt la fel, asa ca duminica s-a continuat cu lucrarile de mentenanta iar studentii au luat contact acum cu echipamentele de navigatie de pe puntea de comanda. Ofiterii de cart, locotenentul Attila Bokor sau aspirantul Marian Slotea le-au explicat locul si rostul fiecaruia, chiar daca urmeaza sa le studieze sistematic abia in anul trei sau patru la Academia Navala Mircea cel Batran. Pe langa studentii puntisti la bord se afla si cei de la specializarea electromecanica, 14 la numar, la care se adauga si cadetul polonez Karol Lorynski, care isi desfasoara carturile in sala masinilor si au cursuri teoretice cu capitanul Flaviu Kmen, instructor la Academia Navala Mircea cel Batran si fostul sef mecanic al N.S.Mircea. Cum se desfasoara un cart la masini aflam de la studentul caporal Ioan Tulac: "In timpul cartului meu la motoare iau parametrii de pe diesel-generatoare, pentru ca instalatia de ulei imi permite sa o studiez si imi place acest lucru, avem grija de nivelul tancurilor de ulei, de apa, de motorina. Studiem in amanunt si motorul principal. De asemenea in timpul carturilor nu stam doar in sala masinilor, facem si vitalitate, adica parcurgem toate compartimentele navei si vedem daca sunt probleme, gauri de apa, scurgeri de ulei. Faptul ca suntem electromecanici nu inseamna ca nu urcam in arborada, fiecare are locul lui, nu se fac diferente daca esti mecanic sau puntist. De la Hamburg a inceput numaratoarea inversa si parca imi este si mai dor de casa."
          In prima zi a saptamanii dar si a lunii lui Cuptor studentii continua sa invete sa ia inaltimea la soare, doar partea teoretica, indrumati de locotenentul Andra Nedelcu, instructor la Academia Navala Mircea cel Batran iar in restul zilei, impreuna cu elevii de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu, incep munca la lucrarile de matelotaj dupa ce le-au fost repartizate temele, in timp ce falezele albe ale Doverului sunt bine vizibile in tribordul navei. Puntea centru s-a umplut de parame de toate grosimile din care se procura materia prima pentru viitoarele obiecte de matelotaj, subiect la examenul de practica marinareasca care se apropie. Elevul fruntas Ionut Bogdan Blaj ne-a declarat: "Subiectul meu la lucrarea de matelotaj este un covoras care va fi impletit in nodul de vacar, cunoscut de catre fete mai ales si ca spita de grau. Avem materia prima, o parama de aproximativ 15 metri lungime pentru impletitura, la final covorasul va lua fie o forma patrata fie una ovala pentru ca aici depinde de fiecare maistru in parte ce doreste sa vada de la elevii sau studentii lui. Avand in vedere ca este o lucrare ampla si dificila, de durata, lucrez impreuna cu colegul meu elevul fruntas Alexandru Soare, suntem colegi la scoala si de hamac aici la N.S.Mircea. Lucrarea este mai dificila decat altele, dar este frumos sa invat sa fac mai multe noduri, mai multe lucrari de matelotaj. Cum eu sunt mereu deschis la lucruri noi, la detalii, imi place mai mult aceasta lucrare." Tot acum sub conducerea maistrului militar clasa a II-a Marius Tomita cadetii straini care au venit la bord in ultimele escale (este vorba de cei doi polonezi, doi portughezi si un turc) se familiarizeaza cu lucrul in arborada si fac priemele treceri prin cruceta si incearca sa recupereze handicapul pe care il au fata de colegii lor.
          Dimineata zilei de marti 2 iulie ne gaseste navigand cu vele la sud de insula Wight la aproximativ 12 mile marine (din data de 1 iulie am intrat, conform programului, in apele teritoriale britanice) cu un vant slab dar destul de puternic sa umfle velele si cu viteze care nu au depasit 4 noduri, cauza fiind mai degraba curentul puternic decat vantul. Oricum, o performanta navigatia cu vele in Canalul Englez, nu se intampla prea des, chiar daca eram practic la iesire si departe de schema de separare a traficului. Excelenta oportunitate insa pentru o sedinta foto din bombard cu batranul nostru Mircea cu toate velele intinse. Au rezultat unele dintre cele mai frumoase fotografii ale acestui mars de instructie pe care le puteti admira si dumneavoastra. Dupa amiaza tarziu pornim motorul doar pentru a ne deplasa in raionul de ancorare de la est de insula Wight unde ramanem peste noapte, la intrarea practic in golful la capatul caruia se gaseste destinatia noastra britanica, portul Southampton.
          Este o escala complet diferita de cea de la Hamburg, nu exista activitati oficiale cu exceptia vizitelor la autoritatile locale, potrivita pentru recuperarea echipajului. Am fost acostati in dana 45, langa terminalul de pasageri Ocean Cruise si foarte aproape de locul - docul Queen Elizabeth II - de unde Titanicul pleca in anul 1912 in primul si ultimul sau voiaj. Southamptonul a fost si a ramas principala poarta de iesire si de intrare pentru navele de pasageri - de la inceputul anilor 1930 si pana la sfarsitul anilor 1950 a fost si port maritim pentru cursele uriaselor hidroavioane care legau prin curse regulate Marea Britanie de restul coloniilor sale, o vizita la muzeul Solent Sky este binevenita in acest context - si cu cate 3,4 sau chiar 5 nave de croaziera care acosteaza saptamanal la terminalul de pasageri de aici. Am intrat ca de obicei in port cu cadetii pe vergi si in strigate de ura iar pe cheu ne asteptau un mic grup de romani cu drapelul tricolor. Printre ei fratii Purice, vechi marinari de pe N.S.Mircea cu multe marsuri de instructie la activ, acum stabiliti in Marea Britanie. De asemenea si patru conationali de la My Romania Community UK in frunte cu Cristian Stincanu care au ramas toata ziua la bordul navei si au realizat un material cu escala noastra din Sothampton (puteti vedea si materialul pe care l-au difuzat live pe facebook si youtube aici https://web.facebook.com/MyRomaniaCommunity/videos/vb.1003402666343078/907066116330024/?type=2&theater ).
          Tot pe cheu ne asteptau si atasatul apararii, militar, aero si naval al Romaniei la Londra, comandorul Sebastian Ezaru si adjunctul acestuia, comandorul Marian Stan. De remarcat faptul ca de-a lungul marsurilor noastre de instructie din ultimele decenii este cu siguranta prima data cand ambii atasati ai apararii de la ambasada sunt ofiteri de marina. Chiar colegi de promotie cu unii dintre comandantii de pe nava si trebuie sa recunoasteti ca este foarte placut sa intalnesti colegi de breasla care, dincolo de atributiile si specificul functiei, gandesc si vorbesc acelasi limbaj cu noi, marinarii de pe nava. Impreuna am mers si la singura vizita oficiala din program la primaria orasului Southampton. Aici am fost primiti de fostul primar, actualul consilier, Stephen Barnes-Andrews, care ne-a povestit lucruri interesante in frumoasa cladire care a scapat intacta din bombardamentele germane din al doilea razboi mondial tocmai pentru ca servea ca reper de lansare a bombelor pentru zona docurilor. Traditia britanica este prezenta peste tot in oras si mai ales la primarie, de la tinuta de ceremonie si pana la faptul, mentionat cu mandrie, ca Southampton este unul din cele 15 orase din Anglia care inca mai are functia de serif, o reminiscenta medievala. In acelasi oras acosta si N.S.Mircea acum 80 de ani, se intampla intre 3 si 8 aprilie 1939 si timp de cinci zile atunci echipajul vizita orasul, au fost primiti chiar in aceasta cladire la Primarie si s-au aflat si in centrul atentiei membrilor Legatiei Romaniei de la Londra, fapt care s-a intamplat si acum in 2019. Dar orasul si vremurile s-au schimbat, este imposibil sa mai descoperi urmele trecerii noastre pe aici de acum 80 de ani dar este prima escala, de doar trei zile de data aceasta, din reconstituirea marsului nostru de aducere in tara a N.S.Mircea.
          Am fost vizitati la bord de catre mai multi membri ai ambasadei Romaniei de la Londra in ultima zi a escalei noastre la Southampton, trebuia sa vina chiar si amabasadorul, domnul Dan Mihalache, dar aparitia unor probleme de ultim moment l-a impiedicat sa fie alaturi de noi. Dar a fost consulul general al Romaniei in Marea Britanie si seful Sectiei consulare, domnul Valentin Muntean care ne-a acordat si un scurt interviu din care redam acum cateva fragmente dar il puteti urmari integral in emisiunea noastra Scutul Dobrogei de sambata seara: "Este prima noastra vizita pe N.S.Mircea si va multumim foarte mult pentru invitatie. Este o surpriza placuta, stim ca marcati 80 de ani de la intrarea in serviciu a navei, este grozav, nava arata impecabil si pur si simplu se simte istoria, este interesant cum cadetii isi incep la bordul navei viitoarea activitate si cariera din Fortele Navale Romane si ne-am bucurat foarte mult sa-i cunoastem pe o parte dintre ei si alti membri ai echipajului. In Marea Britanie locuiesc si muncesc peste o jumatate de milion de romani, este o comunitate foarte mare si activa, dinamica chiar. Este adevarat ca prezenta dumneavoastra aici la Southampton este cunoscuta in comunitatea romaneasca insa escala fiind in timpul saptamanii, din pacate, si distantele destul de mari, este destul de dificil pentru conationalii nostri sa ajunga aici. Oricum, tin sa-i felicit pe membrii echipajului pentru devotamentul si abnegatia in munca iar cadetilor le urez mult succes in viitor."
           Sambata, 6 iulie, am parasit portul Southampton si ne-am indreptat catre sud prin Oceanul Atlantic catre urmatoarea noastra destinatie, Lisabona in Portugalia. Ne asteapta aproape o saptamana de navigatie prin ocean, mai exact sase zile, si aproape 900 de mile marine pana la Lisabona unde ne vom afla intre 12 si 15 iulie.
          Text si foto: Bogdan Dinu

Nava-scoala "Mircea" a acostat ieri dimineata, in portul Southampton, situat pe coasta de sud a Angliei, principalul port britanic, fiind denumit "principala poarta a Imperiului Britanic" in secolul al XIX-lea, in timpul domniei Reginei Victoria. In timpul escalei de trei zile, populatia civila poate vizita nava, conform programului stabilit de comanda navei. "Mircea" va pleca din portul Southampton, sambata, 6 iulie, si va naviga spre Lisabona, unde va ajunge vineri, 12 iulie.

    Nava Scoala "Mircea" a parasit sambata, 29 iunie, Portul Hamburg. Elevii militari si studentii incheie astfel prima etapa a marsului de instructie de anul acesta.
          Viata la comun in cazarma inseamna solidaritate, empatie, respect reciproc, dar si liantul unor prietenii solide si fondul unor amintiri pe care poate multi si le-ar dori, dar pe care doar putini ajung sa le aiba.
           #ArmataRomaniei#Romania #MApN #NSMircea

    Joi, 27 iunie, in portul Hamburg, la bordul navei-scoala "Mircea" a avut loc ceremonia care a marcat actul de nastere al renumitului velier romanesc. La festivitate au participat sefii fortelor navale romane si germane, ambasadorul Romaniei in Germania si atasatii apararii din tarile care au cadeti la bord, directorul Santierului Blohm & Voss, autoritatile civile ale Landului Hamburg.
          In cadrul ceremoniei, Nava-Scoala "Mircea" a primit din partea ministrului Apararii Nationale titlul de ambasador onorific al Romaniei pe marile si oceanele lumii.

    Dupa maiestuoasa parada de pe Sena a tuturor navelor participante la Armada 2019, dimineata zilei de luni, 17 iunie, ne-a gasit in zona de ancorare din fata portului francez Le Havre zona din care trebuia sa se dea startul regatei Liberty Tall Ships Regatta in prima cursa. Spun trebuia deoarece lipsa vantului in general si a celui potrivit in special a creat mari probleme tuturor velierelor participante, astfel incat organizatorii au amanat startul regatei pana la ora 14. Excelenta oportunitate pentru toate navele de a se pozitiona cat mai bine cu toate vele intinse, chiar daca inca se folosea motorul si de a se saluta reciproc cu urale si sunete de sirena. Rand pe rand au trecut pe langa N.S.Mircea vechi sau mai noi prieteni de la Rouen si cu care ne vom intalni si la Scheveningen: Shabab Oman II, Eagle, nava sora din SUA, mexicanul Cuahtemoc sau Belem, Mir, Tenacious, Oosterschelde, Thalassa si multe altele. Pentru cateva zeci de minute marea a fost "aglomerata" de multitudinea de veliere, inca grupate, cu toata velatura intinsa. La regata au participat aproximativ 25 de nave din clasele A (veliere mari cu lungimea de peste 50 de metri) si B dar nu toate au reusit sa ia startul ci doar 10 (una retrasa ulterior) si nu prin "poarta" clasica delimitata de doua nave ci de pe o linie imaginara comunicata ulterior prin radio comitetului regatei. A fost o cursa ciudata in baia Senei de aproximativ 24 de ore, la inceput cu vant slab care se schimba mereu, cu multe bratari pentru cadeti si echipaj, cu un curent puternic noaptea care practic imprima o viteza negativa navei. Abia in dimineata celei de a doua zile am ajuns sa navigam cu aproape 9 noduri bandati bine la 10 grade in tribord dar la ora 12 s-a comunicat incetarea cursei si reluarea navigatiei tuturor navelor prin Stramtoarea Dover catre Scheveningen astfel incat sa poata fi respectata ora de incepere a paradei de intrare. Comandorul Mircea Tarhoaca: "Am incercat de trei ori sa luam startul, am reusit abia a treia oara, am fost a treia nava, in fata noastra a fost celebrul velier rusesc Mir care ca de fiecare data face ce face si ocupa primul loc.Pentru o perioada de timp nava a navigat bandata la tribord cu vant potrivit si, ca sa parafrazez, pot spune si eu ca aceasta este muzica ce-mi place, aceasta nava a fost construita ca sa navige cu vele si iata, vedem din nou dupa 80 de ani ca calitatile nautice si manevriere isi spun cuvantul la manevra velelor. Cadetii au vazut acum ce inseamna o regata, ce inseamna sa intinzi velele intr-un anumit timp, sa urci in arborada noaptea pentru diferite manevre. Cred ca ne-am atins obiectivul din acest punct de vedere, al manevrei velelor cu elevii si studentii care se pregatesc anul acesta la bordul N.S.Mircea. Pe de alta parte, nu cred ca au fost solicitati foarte mult. Ce pot sa va spun este ca chiar daca in ultimele doua zile au muncit foarte mult la manevra velelor am gasit argumente si motivatia pentru a-i face sa se simta in forma. Sunt tineri aflati in plina dezvoltare, au capacitatea de a rezista la efort, au avut bucuria de a saluta 3-4 nave care au trecut aproape de noi - deci le-am creat unele momente astfel incat sa se simta si ei satisfacuti si multumiti de tot ceea ce fac la bordul navei." Lucrurile chiar asa stau, cadetii au mai adaugat o experienta noua la cele acumulate pana acum la bord, aceea a unei regate, a navigatiei cu vele intr-o cursa nautica cu tot ceea ce presupune ea, efort dar si satisfactii sau mandrie. Studentul caporal Ciprian-Ionut Galusca: "Au fost doua zile cu adevarat antrenante, solicitante, ne-au pus in valoare spiritul marinaresc, am fost motivati si cu sufletul "in dinti" de a face tot posibilul, de a executa cat mai repede si mai bine manevrele pentru a castiga un avans in fata celorlalte veliere. A fost cu adevarat o experienta foarte frumoasa mai ales atunci cand treci pe langa un alt velier si iesi pe punte si saluti iar ceilalti iti raspund. Exista acest spirit de camaraderie, de prietenie si te face sa te simti mandru ca faci parte dintr-un echipaj atat de frumos. Am avut parte si de conditii mai putin prietenoase din punct de vedere meteo dar acestea vor trece de la sine iar in mintea noastra vor ramane doar experientele placute pe care le-am trait la bordul navei care, vreau sa subliniez, sunt unice. Nu cred ca voi mai avea vreodata ocazia sa particip la o astfel de competitie nautica."
          Vremea a fost una tipica pentru Canalul Manecii, cu vant puternic si averse de ploaie dar nu a impiedicat "flota" de la Liberty Tall ships Regatta sa-si faca o intrare triumfala in Scheveningen (in limba olandeza cuvantul inseamna chiar port, cu alte cuvinte portul capitalei Haga) unde am ramas timp de trei zile. Scheveningen este un port micut, cu doar doua bazine mai mari astfel incat "Armada" in miniatura de la Rouen si-a gasit cu greu loc de acostare. In prova noastra erau exoticii omanezi de la Shabab Oman II, in pupa muzica latino rasuna zi si noapte de la mexicanii de la Cuahtemoc iar in tribord brazilienii de la Cisne Branco primeau vizitatorii in ritm de samba astfel incat spectacolul era asigurat. Nava sora Eagle a Garzii de Coasta a Statelor Unite era in fundul bazinului iar gigantul Mir dincolo de intrarea in port in timp ce in bazinul vecin velierul francez Belem si goeleta Etoile concurau cu nava muzeu El Galeon sau Sthandart, replica primei fregate rusesti. Pentru cei interesati iata si lista tuturor navelor participante la Sail op Scheveningen 2019: Belem, Cisne Branco, Shtandart, Europa, El Galeon, Cuathemoc, Eagle, Etoile, Mircea, Shabab Oman II, Tenacious, Mir, Loth Lorien, Gulden Leeuw, Wylde Swan, Thalassa, Morgenster, Iris, Minerva, JR Tolkien, Oosterschelde, Estrella, Atyla, Urania, Hosanna. Seara velierele mai mici realizau scurte croaziere in bazinul principal astfel incat au existat momente in care pe apa zona devenea cu adevarat aglomerata si se transforma intr-o "mare de catarge" spre incantarea publicului de pe cheuri in asteptarea focurilor de artificii. In rest, atmosfera tipica pentru astfel de mari evenimente nautice cu cateva repere cunoscute cum ar fi ceremonia de deschidere, jocuri sportive, parada echipajelor, concerte, ceremonia de premiere, petrecerea echipajelor, animatie pe cheuri si foarte multi vizitatori - noi am avut in medie peste 1000 pe zi.
          Aminteam in titlu de diplomatie navala si putem spune ca aici la Scheveningen a avut loc receptia oferita de ambasada Romaniei la bord cu ocazia vizitei navei la Scheveningen si a implinirii a 80 de ani de la intrarea navei in serviciu, unde au participat cei mai numerosi reprezentanti diplomatici, inclusiv la nivel de ambasador. Nici nu este de mirare, Haga nu este doar capitala Olandei ci si locul unde au sediul numeroase organizatii internationale dar este meritul doamnei Brandusa Ioana Predescu, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Regatul Tarilor de Jos, care a reusit sa aduca la bord pe multi dintre colegi, mai ales ca receptiile oficiale s-au desfasurat in aceeasi zi si aproape la aceeasi ora pe toate navele din port, ceea ce constituie o adevarata performanta. Pentru a va face o ideee iata reprezentarea la nivel de ambasador: Austria, Bulgaria, Irlanda, Slovacia, Spania, Bosnia si Herzegovina, Moldova, Australia, Arabia Saudita, Iran, Coreea, Israel, Nigeria, Peru, Filipine, dar si reprezentanti diplomatici din Spania, Emiratele Arabe Unite, Kenya, Tanzania sau Panama. Domnia sa este o veche cunostinta a navei, de-a lungul carierei este pentru a treia oara cand vine la bord si organizeaza astfel de evenimente, ultima oara in 2017 la Den Helder. Redam mai jos un fragment din interviul pe care ni l-a acordat si pe care il puteti auzi integral in emisiunea noastra de radio Scutul Dobrogei: "Am regasit N.S.Mircea mai tanara, mai frumoasa si - trebuie sa spun lucrul acesta - din ce in ce mai bine intretinuta. Tineretea N.S.Mircea vine si de la tineretea echipajului. Faptul ca nava este, asa cum imi place sa spun de fiecare data, unul din cei mai iubiti ambasadori peste marile si oceanele lumii se datoreaza si tineretii fizice dar si de spirit a cadetilor, echipajului si comandantului.Este o carte de vizita pentru Romania, este un mesager al prieteniei dintre popoare si faptul ca N.S.Mircea se afla la Haga, orasul international al pacii si al justitiei este un mesaj extraordinar pentru noi acum la final de presedentie a Romaniei la Consiliul Uniunii Europene. Echipajului si cadetilor le doresc la multi ani, multa forta si energie pentru a continua ceea ce fac cu succes, daruire si mult profesionalism de atatia ani de zile in serviciul Romaniei si in formarea oamenilor care vor duce mai departe traditia admirabila a meseriei de navigator, a profesiei de marinar militar."
          Oaspetii au fost intampinati cu paine si sare de unii membri ai echipajului imbracati in costume populare, au fost discursuri oficiale ale comandantului navei, comandorul Mircea Tarhoaca, doamnei ambasador Brandusa Ioana Predescu si capitan-comandorului Robbert Jan van den Oord, reprezentantul Marinei Regale Olandeze si membru in conducerea Fundatiei SAIL Amsterdam, cantece interpretate de cadeti. Impresionata si chiar fermecata de "corabie" a fost si doamna Tatiana Parvu, ambasadorul Republicii Moldova in Regatul Tarilor de Jos care de asemenea a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu intr-o frumoasa limba romaneasca din care redam cateva fragmente: "N.S.Mircea este absolut superba, este o corabie care nu poate sa nu impresioneze, de la mic la mare si de la mare la mic, este superba si multumesc din suflet pentru invitatie. Sunt onorata sa fiu pe aceasta nava in aceasta zi superba. Sa o tineti tot asa, cu suflet, cu experienta, cu mult entuziasm, cu verticalitate. Este atat de frumos aici si impresionant incat ramai fara cuvinte. Ce sa le mai urez? Sanatate, sa fie intotdeauna aproape de cei dragi si cat mai mult succes in cariera, stabilitate din toate punctele de vedere, inclusiv financiara ca asta conteaza in ziua de azi, si la mai mult si la mai mare, N.S.Mircea sa dainuiasca inca 80 de ani! Succes!"
          Dar aici la Scheveningen a mai avut loc o intalnire istorica, aceea dintre echipajele celor doua nave surori, N.S.Mircea si USCGC Eagle. De-a lungul anilor cele doua nave s-au mai intalnit intamplator la diferite regate, ultima oara in 2009 in SUA, dar este pentru prima data cand i-am avut oaspeti la bord si cand s-au pus bazele unei frumoase relatii de prietenie. Primele contacte au fost "intermediate" de comandorul Marian Savulescu si au avut loc chiar la Rouen dar aici la Scheveningen i-am avut invitati la bord pe comandantul USCGC Eagle, comandorul Matthew T.Meilstrup impreuna cu secundul si patru ofiteri. Au vizitat nava, absolut toate spatiile, curiozitatea a fost maxima asa ca au ajuns din sala motoarelor pana in cazarma cadetilor si a fetelor unde au fost realmente fascinati de somnul la hamac (li s-a prezentat si o demonstratie a modului in care este montat, strans si depozitat). Au fost discutii "profesionale", s-au facut comparatii, propuneri de colaborari si intalniri viitoare. La plecare comandorul Matthew T.Meilstrup ne-a declarat: "Sunt mai impresionat acum dupa ce am vizitat N.S.Mircea, starea impecabila si mentenanta sunt pur si simplu extraordinare, de la vopsea pana la puntile de lemn, totul este fantastic.Am fost fascinati de faptul ca navele sunt atat de diferite la interior, la compartimentare, de puntile de lemn, material care se regaseste si la interior, mancarea a fost fenomenala - felicitarile mele bucatarului! - si tot respectul meu pentru echipajul si cadetii de pe N.S.Mircea care reusesc sa mentina nava intr-o stare impecabila." Mai mult, seara i-am avut oaspeti la bord si pe cadetii americani, 17 la numar, impreuna cu o delegatie de maistri militari intr-o atmosfera de prietenie care ne-a amintit de vizita cadetilor francezi la bord de la Brest. Si acum cadetii din cele doua tari (sapte de fapt, daca mentionam ca au sosit la bord si cei doi cadeti polonezi, alaturi de albanezi, bulgari si ucrainieni) au mancat impreuna in cazarma, au facut schimb de impresii intr-o atmosfera care, personal, cred ca a fost mai calda si degajata decat cea de la Brest si este firesc daca ne gandim ca este vorba de echipajele a doua nave surori. Comandorul Mircea Tarhoaca, comandantul N.S.Mircea: "Ne-am bucurat foarte mult sa intalnim sora noastra mai mare USCGC Eagle (Eagle, ex Horst Wessel, a fost construita in 1936). Am avut multe discutii pe aceasta tema, speram ca pe viitor relatiile dintre cele doua nave sa se dezvolte iar schimbul de studenti dintre Academia Navala Mircea cel Batran si Academia Garzii de Coasta a SUA sa devina realitate.Au fost impresionati de foarte multe locuri si lucruri de pe nava noastra, si-au dat seama ca noi am incercat sa pastram la bord traditia si lucrurile vechi pe care le-am dus mai departe. Este un aspect pe care cei de Eagle l-au neglijat pana acum dar probabil ca dupa vizita la nava noastra ii vor acorda mai multa atentie." "Au fost fascinati si de hamace dar mai ales de noua noastra comanda de navigatie - ne declara si capitanul Florin Albici, ofiterul secund al N.S.Mircea - este o zona noua cu echipamente foarte moderne, dar mai ales de primirea calduroasa pe care le-am oferit-o si de nava frumoasa pe care o avem.Parerea mea personala este ca trebuie sa ne intalnim mai des pentru ca un astfel de schimb de experienta este benefic pentru ambele parti." Amintirea clipelor superbe petrecute impreuna o regasim in fotografiile de grup iar noi vom reveni cu materiale mai ample despre acest subiect in produsele realizate de Centrul Media al Fortelor Navale.
          Am parasit Scheveningen duminica dimineata spre dezamagirea organizatorilor si publicului care planificasera o mare parada la plecarea velierelor dar noi avem un orar de respectat si marti dimineata trebuie sa fim la Hamburg, destinatia finala a acestui mars istoric de reconstituire a voiajului de aducere in tara a N.S.Mircea. Aici, la Hamburg, pe Elba, acostati in centrul orasului, vor avea loc o suita de ceremonii si manifestari care vor marca 80 de ani de la constructia si intrarea in serviciu a N.S.Mircea. O sa avem invitati de cel mai inalt nivel, participa viceamiralul Alexandru Mirsu, seful SMFN, comandorul conf.univ,dr.Ocravian Tarabuta, rectorul Academiei Navale Mircea cel Batran, comandantul Marinei Germane, primarul orasului Hamburg sau reprezentanti ai landului Hamburg dar si conducerea santierului Blohm&Voss si desigur ambasada Romaniei de la Bonn. Asadar, emotii pentru N.S.Mircea care se afla pentru a treia oara in locul unde a fost construita in urma cu opt decenii.
          Text si foto: Bogdan Dinu

    In noaptea de 10 spre 11 iunie, la ora 02:00, Nava-Scoala "Mircea" traversa din nou meridianul Greenwich, de aceasta data de la vest catre est. Momentul a coincis cu intrarea velierului pe Sena, cu destinatia Rouen, pentru a participa la Regata L'Armada de Rouen 2019.
          In jurul orei 05:00, rasaritul Soarelui pe Sena ne da desteptarea cu mult inaintea alarmei specifice. Navigam lin pe apele raului francez, in timp ce, traditional, pe punti si la interior are loc curatenia generala inainte de acostarea in port. Cand si cand maistrii responsabili cu sectoarele de curatenie trebuie sa-i atentioneze pe cadetii furati de peisajul de pe malurile Senei ca activitatea de bricuit nu se va realiza singura. Cu vizibila melancolie in priviri, studentii si elevii se conformeaza si revin la spalatul puntii, care trebuie sa arate impecabil pe durata festivalului de la Rouen.
          Putin dupa ora 08:00 ne facem intrarea triumfala in spatiul festivalului maritim. Cadetii sunt urcati in arborada si gata de salut, iar de pe cheu ne intampina sute de persoane care ne saluta fluturand din maini si aclamandu-ne. Ghidati de remorcherele franceze, inaintam pe Sena catre locul de acostare. Festivalul din Rouen, aflat la a 30-a editie, a inceput inca de pe 6 iunie, astfel ca, de-a lungul Senei ne delectam privirile cu veliere si nave militare care mai de care mai interesante. Unul dintre cele mai remarcabile veliere este "Sedov", nava-scoala a Universitatii Maritime din Mourmansk, Federatia Rusa. Lansat pentru prima data la apa in anul 1921, velierul cu o lungime de 118 metri are patru catarge si este considerat cea mai mare nava-scoala din lume la ora actuala. O pata de culoare a fost in peisaj si "Shabab Oman II", velierul Marinei Militare a Sultanatului din Oman. Interesant este ca nava, care poarta vizibil amprenta culturii arabe, a fost construita, in 2014, in santierul naval de la Galati. Cu timpul, acest aspect a dus la infiriparea unei relatii solide de prietenie intre N.S. "Mircea" si velierul scoala omanez. Una dintre cele mai asteptate intalniri ale acestei escale de catre echipajul nostru a fost insa cea cu nava-scoala a Garzii de Coasta americane, USGC "Eagle", pe care nu o mai intalniseram de noua ani. Velierul construit in 1936, dupa acelasi plan ca si N.S. "Mircea", face asadar parte din suita de nave-scoala surori construite in santierul de la Hamburg.
          Festivalul L'Armada de la Liberté 2019 a debutat pe 6 iunie, insa itinerariul marsului nostru de instructie de anul acesta nu ne-a permis sa ajungem in orasul francez gazda decat pe 11 iunie. Astfel, desi am ratat startul evenimentului, n-am fost lipsiti de atentie din partea publicului. Prima zi la cheu a adus la bord sute de vizitatori, iubitori ai marii, pasionati de veliere si alte ambarcatiuni, dar si simpli entuziasti ai unui eveniment de amploarea festivalului nautic din Rouen. Insa, ca de fiecare data, cel mai mult ne anima romanii care vin sa ne viziteze. In acest context, mandria insemnelor si simbolurilor nationale devine ambivalenta. In timp ce noi ne mandrim ca purtam pretutindeni tricolorul si semnificatia lui, romanii care ne intampina in porturile de peste tot din lume se mandresc cu noi, cu profesionalismul si tinuta noastra si desigur cu superbul velier al Fortelor Navale Romane, care de 80 de ani incoace este un simbol national.
          Dincolo de afluxul urias de vizitatori care au urcat pe nava, unul dintre cele mai speciale momente ale escalei noastre la Rouen a fost parada echipajelor celor 46 de ambarcatiuni participante la regata L'Armada 2019, care a avut loc pe 12 iunie. O fericita intamplare a facut ca, un grup mixt de romani si francezi specializat in dansuri traditionale romanesti sa ne fie alaturi pe durata festivalului nautic din Normandia. Dansurile lor au acompaniat muzica populara romaneasca interpretata de eleva Monica Poenari, de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu" si de studentul Ciprian Galusca, de la Academia Navala "Mircea cel Batran". Astfel, la parada de pe 12 iunie, imbracati in costume nationale autentice, membrii asociatiei de dansuri "La Passacaille" au purtat alaturi de noi tricolorul Romaniei pe bulevardele din Rouen. Ansamblul numara sapte membri, dintre care trei sunt francezi. Experienta colaborarii cu N.S. "Mircea" a fost la fel de inedita pentru ei, cum a fost si pentru noi. Inedita si emotionanta in acelasi timp, mai ales pentru francezii din grup, care, pentru prima data au avut ocazia, urcand pe nava-scoala, sa paseasca pe teritoriu romanesc. Imbracati in costume populare autentice romanesti, membrii asociatiei "La Passacaille" au tinut doua reprezentatii la bordul navei, pe durata escalei noastre la Armada de Rouen. Prima dintre ele a avut loc pe 12 iunie, cand, dupa spectacolul oferit echipajului pe puntea centru, cu totii am pornit cantand si dansand romaneste pe malurile Senei, in parada echipajelor de la Armada 2019. Costumele traditionale romanesti au contrastat superb cu tinuta militara a studentilor si elevilor de pe nava-scoala. Purtand in fata drapelul Romaniei, am defilat pe strazile si bulevardele din Rouen, alaturi de alte 45 de echipaje ale navelor prezente la Regata. Emotia si mandria au fost cu atat mai mari cand, de pe margine, am fost in permanenta aplaudati si ovationati de public. Dupa cum o spun si tinerii cadeti, astfel de momente sunt unice si dau nastere unor trairi intense de satisfactie si mandrie de a purta insemnele Romaniei si de a arata ca faci parte din Fortele Navale Romane, unul dintre cei mai importanti piloni de securitate de la frontiera de est a Uniunii Europene si a Aliantei Nord-Atlantice.
          Importanta parteneriatului NATO a fost subliniata de altfel si de ministrul francez al Apararii, doamna Florence Parly, care s-a aflat la bordul N.S. "Mircea" pe 14 iunie, la receptia gazduita de velierul romanesc in contextul celui de-al 34-lea congres national al oraselor maritime din Franta. Doamna ministru a dorit sa scoata in evidenta relatiile de diplomatie militara excelente care exista intre Romania si Franta, iar escala N.S. "Mircea" la Armada de Rouen si prezenta ministrului Apararii francez la bordul navei au venit ca o reconfirmare a bunelor relatii de parteneriat militar dintre cele doua state membre UE si membre NATO. De altfel, doamna ministru a fost invitata sa lase un mesaj in cartea de onoare a navei.
          Receptia de pe 14 iunie de pe malul Senei a adus la bordul N.S. "Mircea" o alta prezenta deosebita. Este vorba de doamna Maria Margarita Iuca, stranepoata generalului de marina Nicolae Dumitrescu-Maican, cel care a ramas cunoscut in istorie drept ctitorul marinei militare romane si autorul victoriei de la Calafat care a contribuit semnificativ la dobandirea independentei de stat a Romaniei in 1878. Desi locuieste de ani buni la Paris si desfasoara o bogata activitate culturala in cateva orase din Europa si de peste Ocean, doamna Iuca este perfect atasata de Romania, de cultura si traditiile nationale, dar in special de Fortele Navale Romane, despre care considera ca reprezinta o mostenire lasata de strabunicul sau generatiilor actuale, o mostenire care trebuie ingrijita si respectata pentru a rasplati astfel truda si jerfa predecesorilor, generalul Maican fiind doar unul dintre ei. De altfel, nava-scoala pe care ne aflam noi astazi este succesoarea primului velier de instructie al Marinei Militare Romane, achizitionat la acea vreme prin eforturile de inzestrare depuse de generalul Maican, cel care a avut ideea ca Marina Romana sa detina o nava scoala unde viitorii ofiteri si maestri sa deprinda tainele navigatiei. "Ma bucur enorm sa vad ca bricul «Mircea» a ajuns la cea de-a 80-a aniversare si pot sa spun ca ma bucura si faptul ca eu sunt invitata si ca nu am fost uitata in contextul acestor evenimente atat de importante pentru prezent si pentru viitor. Doresc Navei-Scoala Mircea viata lunga si multe progrese. La multi ani, anul acesta sa fie unul care sa va aduca mandrie si recunoasterea calitatilor. Am numai ganduri pozitive pentru cei care invata si se formeaza, aici, la bord si care vor duce si viitorul tarii spre mai bine", a transmis Maria Margarita Iuca, stranepoata amiralului Nicolae Maican.
          Una dintre zilele escalei noastre la Rouen a fost dedicata unei vizite in Paris, sponsorizata de organizatorii Regatei Armada de Rouen. Prilejul a fost excelent pentru noi de a-i face o vizita ambasadorului roman in Franta, domnul Luca Niculescu. Acesta, impreuna cu doamna Mioara Pitut, responsabila de gestionarea relatiilor cu comunitatea de romani din Hexagon, ne-au primit cu multa caldura si ne-au plimbat prin impunatoarele sali ale palatului frantuzesc devenit teritoriu romanesc, coincidenta, tot in luna mai 1939, in aceeasi perioada in care N.S. "Mircea" intra in serviciul Marinei Militare Romane.
          Ambasadorul Romaniei s-a aratat impresionat de prospetimea pe care o afiseaza echipajul foarte tanar al N.S. "Mircea" si a dorit sa sublinieze bucuria domniei sale vizavi de faptul ca si noi, prin generatiile trecute, actuale si viitoare, depunem eforturi sustinute de diplomatie navala pretutindeni pe glob, contribuind la prestigiul Romaniei.
          In incinta ambasadei de la Paris am avut placuta surpriza si onoare de a-l intalni un alt simbol de renume al Romaniei, fostul multiplu campion la caiac - canoe Ivan Patzaichin. Acesta a fost incantat sa dea mana cu comandantul N.S. "Mircea" si o parte din echipaj, mai ales ca, afirma domnia sa, era o dorinta mai veche a sa de a cunoaste echipajul celebrului velier de la Constanta.
          In ultima zi a escalei noastre in Normandia am avut la randul nostru onoarea de a-l avea la bord pe ambasadorul roman in Franta, caruia i-am pregatit o primire traditionala romaneasca. Cu aceeasi caldura pe care ne-a aratat-o si in calitate de gazda, domnul Luca Niculescu ne-a transmis gandurile sale bune si incantarea de a ne cunoaste si de a vedea, pe viu, cum se desfasoara misiunile noastre de reprezentare si diplomatie navala ale Fortelor Navale Romane.
          Escala la Rouen a Navei-Scoala "Mircea" a insemnat pentru studentii si elevii de la bord sansa de a intra in contact cu alti cadeti straini din Mexic, Franta, Brazilia, Oman, Statele Unite ale Americii, Federatia Rusa, Polonia, Olanda si de a face schimb de impresii cu acestia. Viitorii marinari militari romani au putut compara stilul de viata de la bordul N.S. "Mircea" cu cele de pe alte nave de instructie. Ce au descoperit? Faptul ca autenticitatea noastra si ambitia de a pastra intacte elementele originale ale navei construite acum opt decenii, la Hamburg, ne fac speciali in ochii tuturor. Mai in gluma, mai in serios, intrebati daca si-ar fi dorit sa continue drumul pana la Haga pe vreuna dintre celelalte nave, raspunsul studentilor si elevilor de pe N.S. "Mircea" a fost, fara exceptie: "In niciun caz! Tot nava noastra este cea mai frumoasa".
          Pe langa socializarea cu ceilalti cadeti de pe restul navelor participante la Regata Armada de Rouen 2019, studentii si elevii militari au fost invitati sa ia cina alaturi de familii franceze. "Eu si inca doi colegi am fost invitati la masa la o familie cu doi copii. Au fost foarte calzi si ospitalieri cu noi. Au invitat cu noi la masa si o familie de romani, prieteni de-ai lor, iar atmosfera a fost foarte placuta. Mancarea pe care ne-au servit-o, specific franzuteasca, a fost foarte gustoasa, iar desertul delicios. A meritat experienta!", marturiseste studenta Sorina Bacanu.
          Pe durata sederii noastre in Rouen, o parte dintre cadetii de la bord, impreuna cu militarii de pe Shabab Oman II, au avut ocazia de a vizita un spital de oncologie pediatrica din oras. Ca marinari militari cunoastem multe despre solidaritate si empatie, iar pentru noi a fost o buna oportunitate de a oferi un strop de bucurie unor copii greu incercati de soarta.
          De la Regata Armada de Rouen 2019 plecam si cu doua trofee, nu doar cu satisfactia de a fi facut impresie artistica excelenta. Baietii nostri, soldatii gradati profesionisti si elevii militari, au facut dovada conditiei fizice de invidiat castigand locurile I si III la competitia de fotbal desfasurata in cadrul festivalului maritim.
          Scriem aceste randuri in putinul timp ce ne-a mai ramas la Rouen inainte de a amola legaturile de la cheu si de a porni, in regata, spre Olanda alaturi de celelate 45 de nave participante à l'Armada de Rouen 2019. Asa cum este firesc, il rugam pe comandantul navei, comandorul Mircea Tarhoaca, sa concluzioneze asupra modului in care au decurs lucrurile in cele patru zile de acostare in Normandia: "Au fost cateva zile foarte pline, cu activitati complexe, insa cred ca echipajul Navei-Scoala «Mircea» s-a descurcat din nou foarte bine si ne-am atins toate obiectivele de reprezentare a Romaniei. Intreaga suita de activitati a reprezentat pentru noi si o imensa satisfactie de a trai si de a simti romaneste atat de departe de casa si de a arata strainilor calitatea culturii si traditiilor noastre".
          Text: Cristina Simbeteanu
          Foto: Cristina Simbeteanu, Student Octavian Manta

          In ziua in care in Normandia se comemorau 75 de ani de la debarcarea aliatilor, N.S. Mircea intra spectaculos in baza navala din Brest cu cadetii salutand pe vergi si in sunetul muzicii bretone care rasuna din difuzoarele navei spre incantarea gazdelor noastre care au remarcat cu placere gestul nostru de curtoazie. Velierul scoala se afla pentru a patra oara aici la Brest dupa participarea din 2008 la festivalul maritim Sarbatoarea Brestului, dupa escala din 2004 la intoarcerea din marsul din Statele Unite si dupa cea din 28 noiembrie 1965 - 6 ianuarie 1966 pentru reparatii strict necesare dupa furtuna care aproape a scufundat nava noastra aflata la remorca in drum spre santierul Blohm und Voss dupa ce parama s-a rupt si a ramas in voia valurilor. Insa eroismul echipajului a fost cel care a salvat nava dupa doua zile si nopti de lupta cu oceanul si desigur, si interventia remorcherului francez Rhinoceres care a readus nava in portul Brest. Episodul dramatic este bine cunoscut in marina noastra dar va asigur ca si printre marinarii din Brest dupa cum am avut ocazia sa constat dupa o intilnire cu jurnalistii de aici iar in precedenta escala din 2008 la bord a fost organizata si o intalnire intre salvatorii francezi de atunci, repectiv comandantul remorcherului Rhinoceres, Vincent Craignou si echipajul roman, bine mediatizata la momentul respectiv.
          Revenind la escala de acum trebuie sa precizam ca a fost organizata prin eforturile domnului Sorin Moga, fostul consul onorific al Romaniei la Brest (din 2008 si pana anul trecut cand consulatul a fost mutat la Rennes) si care, desi in prezent nu mai are aceasta calitate a fost cel care a depus toate eforturile pentru ca sederea noastra aici si programul oficial sa decurga cat mai bine. A fost o escala tehnica dar cu foarte multe activitati atat cu Marina Militara franceza si Scoala Navala cat si cu comunitatea romaneasca din zona. Aproape imediat dupa acostare am fost primiti chiar in cladirea de secol XVIII a primului port militar de catre domnul comandor Xavier Mazauric, comandantul Bazei Navale Brest, cea mai mare de la litoralul atlantic al Frantei. Sa mentionam ca este pentru prima data cand nava noastra acosteaza in baza navala, la precedentele escale fiind acostati la cheul de la poalele castelului construit de Vauban, chiar langa podul Recouvrance, singura zona care a ramas intacta dupa bombardamenetele aeriene ale aliatilor si asediul orasului pana la capitularea germanilor in septembrie 1944. Baza navala este mare, ca o curiozitate aici se afla si unele din faimoasele adaposturi ale submarinelor germane din al doilea razboi mondial - tinta atacurilor aeriene asupra orasului - iar traficul naval militar este unul semnificativ, cu numeroase intrari si iesiri de nave. La pontonul de la cheul K am stat alaturi de avizoul Comandant Blaison, o mai veche cunostinta a marinarilor militari romani datorita escalelor din Constanta din ultimii 25 de ani. Tot in prima zi 40 dintre cadetii nostri au plecat cu o nava de transport persoane (pe apa drumul este mai scurt cu o ora decat pe uscat) la Scoala Navala din Lanveoc-Poulmic - aflata pe o peninsula, un domeniu de cateva zeci de hectare si asupra careia o sa revin mai jos - pentru a participa la competitii sportive cu colegii francezi. Fiind o escala tehnica aici s-au facut si plinurile la combustibil si alimente. O imagine frumoasa a tuturor membrilor echipajului disponibili, inclusiv maistri militari si ofiteri, "all hands" cum spun britanicii, insirati pe cheu si ponton aducand la bord proviziile, o alta expresie a spiritului Mircea si coeziunii echipajului.
          In prima zi a fost oferit si un pranz la bord de catre comandantul navei si al marsului gazdelor noastre franceze. Au onorat invitatia domnul Francoise Cuillandre, primarul Brestului, domnul Tino Kerdraon, consilier si initiatorul relatiilor cu Romania si Constanta, fost deputat, Sylvie Cariou, presedinta asociatiei de infratire, Daniel Stoenescu din asociatia romanilor de aici si desigur, domnul Sorin Moga. A urmat vizita noastra de raspuns la primaria orasului unde domnul primar ne-a primit ca intre vechi prieteni. La loc de cinste se afla protocolul de prietenie si de infratire a Brestului cu Constanta semnat in 1993, relatii cordiale care continua si in prezent. S-au depanat amintiri, s-au schimbat cadouri simbolice, comandorul Mircea Tarhoaca a semnat in cartea de onoare iar domnul primar ne-a adresat invitatia oficiala de a participa anul viitor cu N.S.Mircea la Fete de Brest - Sarbatoarea Brestului.
          Spre seara cadetii romani au revenit la bord dar nu singuri ci insotiti de 38 de colegi francezi de la Scoala Navala. Ai nostri au fost gazdele perfecte, le-au prezentat nava de la prova la pupa, au ras, au glumit, au facut fotografii dupa care au coborat in cazarma si au luat masa impreuna. O experienta incredibila pentru toti, pentru cateva ore au format un "echipaj" cu adevarat international: romani, francezi, albanezi, bulgari si ucrainieni. au simtit bine si chiar daca nu va vine sa credeti francezii au apreciat la superlativ mancarea romaneasca. Comandorul Gabriel Duta, seful practicii de la bord: "Neasteptata si pentru noi a fost atitudinea studentilor francezi care dupa cateva meciuri amicale de volei si un concurs de orientare in echipe mixte au fost invitati la masa la bord si au petrecut cateva ore agreabile, i-am urmarit cu totii, in compania cadetilor romani." In acelasi timp avea loc si o cina oficiala la bord oferita autoritatilor militare franceze si la care au fost prezenti comandorul Xavier Mazauric, comandantul bazei navale, locotenent-comandorul Thomas Vuong, locotenent-comandorul Pelatan, doamna Fiona Simoneau-Byrne, toti de la Scoala Navala, Sorin Moga si ofiterul nostru de legatura, capitanul S-Jean-Francoise Jaouen.
          Furtuna Miguel care venea pe urmele noastre din Biscaya a ajuns in a doua zi a escalei si la Brest unde a plouat torential pe tot parcursul zilei. Asta nu a impiedicat ca o noua delegatie de cadeti si ofiteri romani sa viziteze Scoala Navala pe parcursul catorva ore. Institutia de invatamant militar de marina de aici, Ecole Navale - Grande Ecole Militaire de la Mer cum se prezinta, isi respecta blazonul si istoria de aproape 190 de ani fiind infiintata in 1830. Chiar daca tot timpul a functionat la Brest - cu exceptia celui de-al doilea razboi mondial - aici la Lanveoc este cea de a treia locatie in care se afla. Un spatiu imens, cu toate facilitatile necesare instruirii celor peste 1300 de cursanti: sali de sport, laboratoare, simulatoare, poligon de tragere, propriul port cu zeci de ambarcatiuni, spatii de cazare, amfiteatre, etc. toate foarte moderne si la cele mai inalte standarde. Gazda noastra a fost locotenent-comandorul Thomas Vuong, comandantul studentilor, care ne-a facut un tur complet in timp ce cadetii nostri au facut acelasi lucru dar impreuna cu colegii lor francezi din anul I. O experienta interesanta si suntem convinsi ca in viitorul apropiat Academia Navala va initia o colaborare intre cele doua institutii de elita. Comandorul Gabriel Duta: Studentii si elevii au fost incantati sa descopere ca baza materiala de instructie si invatamant de aici de la Ecole Navale este asemanatoare cu cea din Academia Navala "Mircea cel Batran" si Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral "Ion Murgescu" si chiar as putea spune ca simulatorul integrat de navigatie din Academia Navala este chiar mai modern si mai complex decat cel francez. Ne-a impresionat foarte mult in primul rand locatia Scolii Navale, un perimetru larg, relativ izolat, pe malul Atlanticului in capatul golfului Brest, inconjurat de padure, beneficiind de o marina amenajata cu o multitudine de ambarcatiuni cu vele si motor si care stau la dispozitia personalului care se instruieste aici. Am gasit interesanta diversitatea programelor de studii pentru ca aici se pregatesc nu numai viitorii ofiteri ai Marinei franceze ci si maistrii de marina si personalul care urmeaza diverse cursuri de formare continua, in jur de 1300 de cursanti in fiecare an. Chiar daca in acest moment relaltiile Academiei Navale cu Scoala Navala din Brest nu sunt asa cum ne-am dori sa fie speram sa le dezvoltam. Am facut un prim pas anul acesta si vom ambarca un student francez la bord la Lisabona in luna iulie care ne va insoti pana la Constanta. Un pas mic poate dar speram noi cu o deschidere ulterioara mare. Pot sa mentionez ca si pe durata vizitei noastre la Scoala Navala studentii francezi repartizati grupului nostru i-au condus pe cadetii romani prin toate facilitatile de invatamant, de cazare sau recreere. Apreciez aceasta vizita ca fiind un succes, cel putin din punctul de vedere al crearii unei imagini in mintea cadetilor nostri despre ce inseamna o scoala navala a unei tari cu traditie in marina si diplomatie navala."
          Si aici la Brest nu putea sa lipseasca din program intalnirea cu comunitatea romaneasca din zona. S-a intamplat in cea de a treia zi cand la bord s-au aflat aproximativ 60 de persoane, cetateni romani rezidenti in zona Brestului, care au vizitat nava, au vorbit cu cadetii si membrii echipajului sau au depanat amintiri de la precedenta noastra escala aici din 2008. Domnul Sorin Moga, fostul consul onorific al Romanie la Brest pana anul trecut si cel care s-a implicat si anul acesta in organizarea escalei noastre: Am tinut sa organizez aceasta escala in primul rand pentru ca sunt roman, pentru ca traiesc la Brest, deci sunt locuitor al Bretaniei si am vrut ca eu si comunitatea romanesca de aici sa beneficiem de aceasta oportunitate extraordinara de a vizita nava si a face ca echipajul sa se simta cat mai bine acolo unde traim noi. Relatiile dintre Brest si Romania sunt vechi, incepute in 1989 cand autoritatile locale de atunci au mers in Romania si s-au oprit la Constanta punand bazele infratirii orasului cu Brest, iar de atunci Romania si Constanta sunt foarte bine vazute aici. Acum, in 2019, autoritatile locale au fost mai mult decat entuziasmate de faptul ca N.S. Mircea s-a oprit in escala la Brest si au considerat asta un semn de mare onoare. In ultima zi am organizat impreuna cu asociatia Doina Finistere Roumanie, asociatia culturala a romanilor din Brest, o vizita la N.S. Mircea si o intalnire cu membrii echipajului. Printre participanti s-au aflat ghizi care au asigurat ghidajul si traducerea pentru vizitatorii navei din 2008 precum si alti membri ai comunitatii romane. Ne-am bucurat de aceasta bijuterie a Romaniei discutand cu toata lumea, vizitand nava si am observat cum s-au infiripat primele legaturi intre cadeti, ofiteri sau membri ai echipajului si locuitorii de origine romana ai Brestului. Felicitari echipajului si un sentiment de mandrie pentru aceasta nava minunata. La Brest o sa fiti intotdeauna bine primiti si continuati tot asa." De la ambasada Romaniei de la Paris a fost prezenta doamna consilier Mioara Pitut, cea care se ocupa cu relatiile cu comunitatile romanesti. Surpriza placuta a fost ca a ajuns si colonelul ing. Constantin Paraschivu, atasatul apararii al Romaniei in Franta (de fapt acreditat si in Elvetia, Belgia, Olanda, Luxemburg si Senegal) care a petrecut cateva ore agreabile la bord inainte de a pleca spre Cherbourg unde urma sa se intalneasca cu detasamentul de parasutisti militari romani care a participat la comemorarea a 75 de ani de la debarcarea din Normandia, detasament din care fac parte si cativa dintre scafandrii de lupta din Fortele Navale Romane. "N.S.Mircea este extraordinara. O stiam din povesti, din imagini dar sa o cunosti pe viu este altceva. Este o istorie vie, acum am avut ocazia sa o vizitez, cred ca este o experienta pentru toti cadetii si care le marcheaza cariera.Echipajului ii doresc sa foloseasca fiecare zi pentru a se instrui, bucurati-va de timpul petrecut la bord, de vremea frumoasa si de vizitele in porturile de escala. Multa sanatate si am onoarea sa va salut!" ne-a declarat domnul colonel ing. Constantin Paraschivu.
          Duminica dimineata am parasit baza navala din Brest si ne-am indreptat spre Le Havre. Continua rutina vietii la bord in navigatie cu motor, cu ateliere de lucru in care li se prezinta cadetilor echipamentele de vitalitate si stins incendii sau acordarea primului ajutor. Luni noapte am intrat pe fluviul Sena cu pilot la bord pentru a ajunge la Rouen marti dimineata si a participa la festivalul maritim Armada de Rouen 2019. Au fost doar doua zile de navigatie si 240 de mile marine dar pe un itinerariu superb pe Sena Maritima si o sarbatoare maritima extraordinara unde ne asteaptau deja peste 50 de mari veliere si nave din intreaga lume, inclusiv nava sora Eagle din Statele Unite ale Americii.
          Text si foto: Bogdan Dinu

          A fost o saptamana mai lunga, nu doar datorita navigatiei prin ocean in vestul Peninsulei Iberice si in golful Biscaya, cu val lung de Atlantic si hula asemenea, dar si la propriu, o saptamana intreaga pe mare, fara sa vedem uscatul, dar cu navigatie din plin cu vele si cu motor, cale de 900 de mile marine. La iesirea din Cadiz, am fost intampinati de un vant puternic, dar favorabil, de peste 15 metri pe secunda, asa ca, acum si aici, a avut loc prima navigatie cu toate velele, patrate si triunghiulare ale navei, prima desfasurare si strangere a panzelor pentru cadetii de la bord. S-a intamplat in sud-vestul extrem al peninsulei iberice, mai exact intre Capul Trafalgar (frumoasa coincidenta care ne-a amintit de amiralul Nelson) si Capul San Vicente. Memorabila imagine si momente minunate cu toate velele umflate de vantul generos. "A fost putin mai greu, dat fiind faptul ca a fost prima data cand am ridicat velele patrate de cand le-am montat pe vergi, dar elevii si cadetii si-au facut foarte bine treaba, s-au remediat micile disfunctionalitati aparute si am navigat aproape 20 de ore neintrerupt, doar cu ajutorul velelor", ne spune aspirantul Laura Zburlea, comandantul Serviciului de lupta manevra velelor pe nava. "Initial, s-a ordonat doar ridicarea velelor inferioare, adica gabier, contragabier, vela mare si respectiv trinca plus doua focuri si cate doua straie la prova si la pupa. Ulterior s-a ordonat si ridicarea velelor superioare, zburatorul si randunica. Nu a fost doar o imagine foarte frumoasa ci si o experienta foarte buna, deoarece consider ca, elevii si studentii au invatat foarte multe din aceasta activitate. Am parcurs astfel, cu vele, 120 de mile marine iar viteza medie a fost aproape de sapte noduri, pentru ca am avut un vant foarte bun." Dupa ridicarea velelor mi-au cerut sa le fac o fotografie, elevilor si studentilor care au ridicat velele, chiar daca o parte dintre ei inca mai erau pe vergi. "Chiar am vrut sa imortalizez acest eveniment, pentru ca a fost prima lor intindere de vele. Cred ca au fost foarte multumiti de ei si de aceea, am tinut sa fac aceasta fotografie. Este adevarat ca unii dintre ei au mai ramas sus, in arborada, pentru ca s-a ordonat, intre timp, strangerea velei gabier de la farul centru pentru ca vantul sa intre cat mai bine in velele din prova navei, de la arborele trinchet, iar cei de la gabier, in momentul acela, strangeau vela.", mai precizeaza aspirantul Laura Zburlea, cea care in anul 2015 se afla la bord in postura de cadet, iar din 2019, ca sefa de promotie, a ales prima functie la N.S. Mircea.
          Am strans velele sambata, 1 iunie, reluand marsul cu motor pentru a trece de schema de separatie a traficului de la San Vicente, dupa care ne-am inscris pe o adevarata "autostrada maritima", o ruta de navigatie maritima in vestul Peninsulei Iberice din Oceanul Atlantic, depasiti in ambele borduri de nave maritime mari care navigau cu 20 de noduri. Ecourile primei desfasurari si strangeri a velelor, a navigatiei fara motor, nu s-au stins printre cadeti care, in cazarmile de sub punte isi traiesc propria poveste de comunitate unita. "A fost extraordinar de placuta prima experienta a intinderii velelor, am depus mult efort dar a fost ceva nou si util pentru experienta noastra din arborada. Pentru noi, a fost mai usor sa urcam acum in arborada, Marea Mediterana a fost mult mai agitata iar aici, in oceanul Atlantic, in ciuda faptului ca valurile sunt diferite, oceanul a fost mai bland cu noi. Am fost instruiti cum trebuie si acest lucru a dat rezultate. Personal, urcatul in arborada imi ofera o deosebita placere deoarece e ceva nou pentru mine, nu am frica de inaltime. Viata noastra din cazarma, de sub punte, este una de comunitate. Interactionam unii cu altii, ne descoperim colegii mai mult decat o putem face in Academie, deoarece una este sa stam cate cinci intr-o camera, si alta este sa dormim toti la hamac si sa impartim cazarma. Vreau sa remarc ca viata in cazarma, intr-un spatiu relativ redus face sa ne imprietenim mai bine si sa devenim mult mai uniti. Celor de acasa le doresc multa sanatate, le doresc sa vada peisajele pe care le-am vazut eu si sa traiasca o experienta macar similara cu a noastra de aici pe N.S. Mircea", ne-a declarat studentul caporal Ioan Valentin Tulac de la Academia Navala "Mircea cel Batran".
          In cuvinte asemanatoare, elevul fruntas Cosmin Lucian Chitu, abia iesit din cartul de veghe pupa, imi relateaza propria experienta:"Am simtit o emotie foarte puternica in momentul in care am ridicat velele patrate. Rolul meu in arborada este la verga zburator, sunt la 40 de metri deasupra navei si am o priveliste impresionanta. Efortul este putin solicitant, deoarece este greu sa urcam la 40 de metri, in fiecare zi, dar cand ajungi sus si vezi nava si privelistea, iti trece toata oboseala. Viata sub punte este si grea, dar si frumoasa. Avem activitati impreuna si asta ne face mai uniti. Imi este dor de familie si de prieteni, dar revederea o sa fie mai frumoasa."
          Duminica, 2 iunie, la aproximativ 50 de mile dupa ce am trecut bine de Lisabona, travers 30 de mile de capul Carvairo, am avut si primul exercitiu de om la apa, parca pentru a intari ideea ca pe mare nu exista zi libera. Pentru primul exercitiu de acest fel timpul scos a fost unul multumitor. A fost un bun prilej pentru echipa medicala de la bord formata din colonelul medic Eduard Moise si plutonierul adjutant principal Daniel Fluieraru de a explica cadetilor si echipajului modul de actiune in astfel de situatii intr-un scenariu cat mai aproape de realitate. Capitanul Florin Albici, ofiterul secund, a transmis, la sfarsitul exercitiului echipajului: "A fost un exercitiu constructiv pentru intregul echipaj al navei, fiind unul din principalele exercitii. Este un exercitiu complex, pentru ca am mobilizat intregul echipaj, atat cadetii, pentru a putea vedea cum se executa si a putea conduce pe viitor din comanda astfel de exercitii, dar si pentru echipaj, prin lansarea bombardului si celelalte activitati. Scopul exercitiului a fost sa ne imbunatatim timpul de aducere la bord a persoanei cazute in apa.
          De luni, 3 iunie, vremea s-a schimbat, a devenit mohorata, cu ceata si ploaie marunta. Spre seara s-a mai indreptat, asa ca, la ora 21.00, comandantul a ordonat, din nou, intinderea velelor patrate. La miezul noptii intram in golful Biscaya, navigand cu vele, cu o viteza de patru noduri. De cart, in comanda de navigatie, locotenentul Attila Bokor si aspirantul Laura Zburlea consemnau momentul ca atare si faptul ca am atins cel mai vestic punct al marsului nostru, la 1660 de mile marine de Constanta. "Nu ne asteptam ca aici la intrarea in golful Biscaya oceanul sa fie atat de linistit, dar ne-a luat prin surprindere. Sper sa fie o surpriza buna pana la sfarsit. Desi pe timpul noptii se anunta o crestere in intensitate a vantului, ne asteptam sa bratam, ca sa ne pozitionam cat mai bine in vant. Probabil, mai greu va fi pentru ofiterul cu manevra velelor, pentru ca va trebui sa trezeasca tot echipajul sa brateze, pe timpul noptii!", ne transmit cei doi tineri ofiteri, la inceput de cart, cand ne pregatim sa "taiem" in diagonala Golful Biscaya.
          Dar linistea nu a durat mult. A urmat o noapte agitata, cadetii si echipajul, care dormeau cu centurile pe ei, au fost chemati de mai multe ori pe punte pentru strangerea velelor superioare sau legarea lor. Mesajul dat prin statie: "Adunarea pe puntea centru a echipajului cu rol in arborada!", s-a auzit de nenumarate ori in difuzoarele navei, pentru ajustarea velelor, in functie de viteza si directia vantului. Am navigat si cu viteze de peste zece noduri, paream o naluca noaptea, in goana, pe intinderea neagra a oceanului, doar cu luminile de navigatie rosie si verde din borduri si de pe catarg care faceau nava sa para si mai misterioasa. "Biscaya isi spune punctul de vedere, aseara vantul a fost prielnic pentru navigatia cu vele, insa dupa cum bine stiu navigatorii cu experienta, de la bordul navei, vantul nu este intotdeauna si cel asteptat. Asta s-a si intamplat noaptea trecuta, s-a intensificat in putere, si-a schimbat directia, motiv pentru care am luat decizia de a mai reduce din vele, respectiv zburatorul si randunica si de a mai brata vergile intr-o anumita directie, astfel incat sa putem naviga cu cap compas portul Brest. Vantul a fost de peste 17 metri pe secunda, asta inseamna cam 34-35 de noduri. Studentii si elevii au avut o alta surpriza cand au iesit pe puntile exterioare, deoarece incepuse sa ploua. Este un inceput de pregatire pentru regata, pentru ca stim cu totii ca regata inseamna navigatie cu vele, indiferent de starea marii si a vremii. Nu ne permitem sa pornim motorul, trebuie sa intindem si sa strangem velele, astfel incat nava sa ajunga la punctul de sosire", ne-a spus capitanul Florin Albici, ofiterul secund.
          Pe scurt, o noapte solicitanta pentru echipaj. Ar fi fost prea frumos sa trecem asa lin prin Biscaya. Asa cum preciza si ofiterul secund la adunarea de dimineata, echipajul trebuie sa se antreneze si sa obtina timpi de reactie mai buni la manevra velelor, deoarece vom intra in Marea Nordului in curand unde, vremea si vantul sunt diferite fata de Mediterana sau Atlantic. "Resursa umana este cea mai importanta la bordul navei. Am ales sa nu riscam sa urcam in arborada pe vremea aceea, chiar daca echipajul este destul de pregatit sa faca acest lucru, insa observand situatia meteo si faptul ca velele sunt pozitionate destul de bine si in strangatori, am ales sa le infiruim de dimineata. In momentul cand se naviga cu vele, nu conteaza tipul si activitatile de la bordul navei. Orice personal cu rol la intinderea, strangerea velelor sau bratare este obligat sa se prezinte la posturi si sa execute ordinele primite", a continuat capitanul Florin Albici, ofiterul secund al N.S. Mircea.
          Dupa o noapte agitata cadetii au primit dreptul la odihna pentru cateva ore, inainte de reluarea cursurilor si strangerea velelor. Eleva Ionela Monica Poenari ne-a povestit cum a fost ultima noapte:"Suntem norocosi ca nu este furtuna. Este un pic dificil, dar o sa trecem cu bine. Ne-am mobilizat si vad ca merge treaba, chiar daca este un pic dificil. Avem nevoie de odihna si de putina forta, de aceea folosim fiecare moment de pauza. Fiecare reactioneaza in felul lui. Personal, resimt putin lipsa de somn si un pic de rau de mare." Pe studentul caporal Eugen Belciug l-am intrebat ce a simtit cand soneriile navei au inceput sa sune la ora 4 dimineata, chemandu-i pe punte: "A fost o experienta grea, ne-am ridicat, ne-am facut treaba pe punte, am strans velele, am bratat si am putut chiar sa dormim. Am legat hamacul seara si am adormit destul de repede, din cauza oboselii." Confirma si studentul caporal Radu Crisan: "Prima zi a fost mai greu sa dormim cu centurile pe noi, dar incet-incet ne-am adaptat. Incercam sa invatam in fiecare zi cate ceva nou la cursuri, azi am avut navigatie astronomica si am invatat termeni noi. Sunt convins ca, pana la sfarsitul marsului, o sa ne acomodam, cu succes, si la aceasta disciplina."
          Inainte de a ajunge in Biscaya, studentul caporal Ionut Galusca a implinit 21 de ani. La sosirea in Brest, pe 6 iunie, colega sa, Iulia Antonie a implinit 20 de ani insa, momentul cel mai intens, a fost trait poate, de doamna Ioana Plic, bucatareasa bordului, care a sarbatorit 50 de ani,chiar in Golful Biscaya, la primul mars de instructie la care participa, in cei 23 de ani de cand lucreaza la Academia Navala Mircea cel Batran. Echipajul i-a cantat "Multi Ani Traiasca" si i-a multumit pentru faptul ca le-a oferit, la desert, eclere! A fost foarte emotionata si ne-a declarat ca a fost cea mai frumoasa aniversare.
          Miercuri, 5 iunie, in ultima zi din Biscaya, unde putem spune ca am prins o vreme neasteptat de buna, am strans velele, pentru ca vantul nu ne mai ajuta, iar noi aveam un program de respectat. Asadar, cu motor, cu o viteza de 6-7 noduri si benzi regulate de 8-10 grade luate in ambele borduri prin valurile lungi ale oceanului, cu o accentuata senzatie de disconfort pentru echipaj, chiar si pentru subsemnatul, care ma "plimbam" cu scaunul prin cabina, agatat de tastele laptopului, am strabatut ultimele sute de mile pana la Brest, unde am intrat triumfal, cu cadetii pe vergi si in sunetul muzicii bretone.
          Text si foto: Bogdan Dinu

          Almeria, orasul andaluz si a doua noastra escala spaniola este deja o frumoasa amintire, iar instructia cadetilor continua la bord. La puntea centru, maistrul militar clasa a doua Marius Tomita, instructor al Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu", preda studentilor Academiei Navale Mircea cel Batran prima lectie despre semnalele cu sifleea, parte a examenului final de practica marinareasca. Au participat toti studentii, inclusiv cadetii straini, astfel ca, timp de mai bine de o ora, pe punte, a rasunat doar sunetul distinctal sifleei.
          Dupaamiaza, la 24 de ore de la plecare din port, admiram, deja, Stanca Gibraltarului, trecem prin stramtoarea cu acelasi nume care desparte Europa de Africa si intram in Oceanul Atlantic. S-a intamplat luni, 27 mai, la ora 19,40. Reintalnirea cu Oceanul Atlantic, ultima data s-a intamplat in 2017, nu a modificat cu nimic programul pe nava, adica cel de curatenie generala inainte de intrarea in Cadiz. Cadetii privesc Stanca Gibraltarului in timp ce furbiseaza alama capacului busolei sau a clopotelor de pe nava. Cei mai castigati sunt cei care au sectoare de curatenie exterioare, pe punti, si cei din carturile de navigatie si veghe-prova sau pupa, care se pot bucura de tot spectacolul celor aproximativ 30 de mile marine cat dureaza traversarea. Comandorul Mircea Tarhoaca trece pentru a patra oara cu N.S. "Mircea" prin stramtoare si e bucuros de vremea frumoasa, nu foarte calda, dar placuta, dupa frigul din Marea Mediterana, de pe coastele Siciliei si Spaniei.
          Traversarea stramtorii a fost o experienta noua pentru toti cadetii si pentru o buna parte din echipajul navei, si mai ales pentru tinerii aspiranti de la bord, aflati la prima lor calatorie adevarata pe ape. La pupa, aspirantii Ionut Tiganus si Marian Slotea revad pe viu trecerea prin stramtoare, dupa cea facuta virtual la simulatorul de navigatie de la Academia Navala "Mircea cel Batran", chiar inainte de plecarea in mars. "Atunci vantul batea mai tare!", glumesc cei doi. "Fata de Bosfor sau Dardanele, traficul este mai "rarefiat", cu toate acestea sunt destule nave si aici". Ambii considera ca marsul cu N.S. "Mircea" este o experienta benefica pentru cariera lor, mai ales dupa intoarcerea la bordul navelor unde au fost repartizati, ei fiind doar detasati pentru acest voiaj. Deocamdata nu ii sperie oceanul: "Inca nu am simtit forta Atlanticului, dar suntem curiosi. O sa-l infruntam cu tineretea noastra si cu dorinta de a invata si, sigur, o sa facem fata si atunci". Cel de-al treilea aspirant detasat la bord, Vili Ciulina este de cart in comanda si nu pare deloc impresionat. "Sincer, ma asteptam sa fie mai spectaculos de atat; acum sunt aproximativ 30 de nave in stramtoare, am mai fost si la simulator, stiu, in mare parte, despre ce este vorba. Nu sunt probleme pe timpul carturilor, ofiterii mai vechi ne sprijina in permanenta".
          Conform traditiei, la trecerea prin stramtoare, toate fetele de la bord au trebuit sa-l imbratiseze pe comandant, mesaj comunicat prin difuzoarele de pe nava. Nu stiu daca chiar asa e traditia sau a fost doar o gluma pusa la cale de locotenentul Attila Bokor, ofiterul cu comunicatiile, in complicitate cu capitanul Florin Albici, ofiterul secund, dar toata lumea s-a distrat si s-a simtit bine. O dovedesc si fotografiile!
          A fost o etapa foarte scurta de mars, de doar doua zile si 220 de mile marine. Acum toti cadetii au fost admisi la lucrul in arborada, un lucru deosebit de important, asta insemnand ca, de acum incolo, vor petrece mult mai mult timp in arborada pe vergi si la vele, si vom naviga mai mult cu vele, daca vremea si vantul ne vor fi favorabile, bineinteles.
          In Cadiz, am intrat marti, 28 mai, pe o vreme frumoasa, cu cadetii urcati pe vergi, salutand cu strigate puternice de "Ura!", orasul de unde Columb pleca spre Lumea Noua cu mai bine de jumatate de mileniu in urma.Chiar daca pe cheu ne astepta decat ofiterul de legatura din partea Marinei Regale Spaniole, salutul cadetilor a fost o buna repetitie inainte de Brest si Festivalul Maritim de la Rouen sau etapa de regata de la Haga. Prima zi a fost rezervata vizitelor oficiale la autoritatile militare si navale din regiune. Astfel, am fost primiti de comandorul Rosety Fernandez de Castro, comandantul naval al Cadizului, in vechiul fort care apara orasul cu sute de ani in urma. Acum principala baza navala este la Rota, de partea cealalta a golfului Cadiz, acolo unde se afla navele militare spaniole, dar si americane. A urmat vizita la comandantul militar al Cadizului, colonelul de infanterie marina Joaquin Tomas Gonzales Fernandez, intr-o cladire superba situat pe faleza orasului. Ambele vizite, desi oficiale, au fost cordiale, chiar amicale. In ultima zi, joi, am fost primiti si la prefectura orasului de catre prefectul Jose PachecoCalvo, precum si la primarie. Aici, gazda ne-a fost domnul David Navarro Vela, consilier al primarului pe probleme de securitate, care ne-a si adresat invitatia ca N.S. "Mircea" sa participe la regata de anul viitor din iulie, de aici, din Cadiz; este vorba de "La Regata de GrandesVeleros de Cadiz 2020". Escala de aici, din Andaluzia, unde velierul nostru a fost acostat la doi pasi de primaria orasului, a fost una mai relaxata, chiar daca nava a fost deschisa pentru public. Incepand cu Brest insa, unde vom ajunge pe data de 6 iunie, programul va fi unul foarte incarcat, cu multe activitati. Asadar, echipajul s-a bucurat din plin de ultima noastra vizita spaniola, nu si iberica, intrucat la intoarcere vom acosta in Lisabona, in Portugalia. Am parasit portul Cadiz, in dimineata zilei de vineri, 31 mai. Ne asteapta o saptamana de navigatie prin Atlantic, prin Golful Biscaya, denumit si "Golful furtunilor", pret de 900 de mile marine.
          Text si foto: Bogdan Dinu

          Dupa ce a incheiat cu succes misiunea de reprezentare a Fortelor Navale si a Romaniei in Barcelona, joi, 23 mai, a venit timpul ca echipajul N.S. "Mircea" sa revina la activitatile de rutina, pe mare, desi, veti afla, am avut parte de cel putin doua premiere interesante. Ne-am luat ramas-bun de la coloratul si deosebit de insufletitul oras al lui Gaudí pentru a porni spre Almería, oras considerat in vremuri stravechi drept cel mai mare port la Mediterana, cunoscut negustorilor arabi drept Al-Mariyya, ceea ce s-ar traduce prin "oglinda marii".
          Revenind la activitatea de pe nava, pe masura ce orasul Barcelona devine doar o proiectie a unei forme neregulate la orizont, suntem informati ca intr-una dintre cazarmile velierului a izbucnit un incendiu. Imediat, se declanseaza semnalul de abandon al navei. Desi este vorba doar de o simulare, in cea mai mare graba, fiecare membru al echipajului pune mana pe vesta de salvare si se indreapta rapid catre puntea centru pentru a-si ocupa locul in dreptul plutei de salvare la care a fost repartizat. Exercitiile de vitalitate sunt o componenta extrem de importanta a activitatii la bordul navei. Ele se repeta saptamanal, cu grad de complexitate din ce in ce mai crescut, pentru ca, intr-o situatie reala, totul sa decurga in cel mai corect mod cu putinta, pagubele sa fie minime, iar numarul de victime zero.
          Ulterior finalizarii exercitiului de vitalitate, elevii si studentii intra in cazarma, unde pe timpul marsului au loc cursurile. In timp ce studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" iau atenti notite in cadrul unui curs multimedia sustinut de locotenent Andra Nedelcu, instructor din cadrul Departamentului Navigatie si Transport Naval al Academiei Navale "Mircea cel Batran". In cazarma alaturata, elevii deslusesc intrigati si captivati tainele nodurilor marinaresti sub indrumarea capitan-comandorului Razvan Broasca, instructor superior la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale. Cu rabdare si bunavointa, instructorul le explica pe rand elevilor cum sa plieze capetele saulei pentru a obtine nodul corect, care la finalul cursului le va aduce un calificativ mai mult sau mai putin satisfacator, in functie de aptitudini. Fie ca a fost vorba de nod la jumatatea ochiului, nod de foarfeca, nod la trei cazici sau pumn de maimuta, toate au avut succes in a captiva atentia elevilor militari. Cat despre indemanare si dexteritate... marsul de instructie dureaza 94 de zile!
          Afara, pe puntea centru si la 40 de metri inaltime forfota se face simtita. Continua invergarea velelor. Marea Mediterana ne ofera zilele acestea un vant propice navigatiei, astfel ca pana la Almería vom avea cel putin o proba de navigatie cu vele.
          Vineri, 24 mai, vantul da semne ca se inteteste, ruliul navei impleticeste pasii celor aflati la primul voiaj, iar pe punte cad si cativa stropi de ploaie. Studentii si elevii aveau programat un nou antrenament de urcare in arborada si desfasurare pe vergi. Ploaia marunta de vara zadarniceste planurile instructorilor pentru lucrul la inaltime, mai ales ca cadetii inca nu au fost admisi pentru lucrul in arborada, sarturile si grijelele fiind ude, insa este o ocazie buna pentru cadeti sa mai exerseze, la rece, bratarea vergilor si desfasurarea velelor. Impartiti in mai multe grupe, studentii si elevii sunt preluati pe rand de maistri militari care le explica aplicat ce vor avea de facut la inaltime ori pe punte cand nava va naviga cu vele.
          Spre dupa-amiaza, soarele mediteranean ne surade neasteptat din spatele unei cortine de nori plumburii aducatori de furtuna. Suntem informati ca am trecut de meridianul Greenwich. Vantul revine si el de partea noastra, oferind contextul perfect pentru prima proba de navigatie cu vele. Cadetii primesc ordin sa ia pozitie la manevre si, ajutati si asistati in permanenta de maistri militari cu experienta, pun in practica ce au invatat pe timpul antrenamentelor desfasurate aproape zi de zi de la plecarea din Portul Constanta. Pentru prima proba de navigatie cu vele sunt desfasurate doar straiurile, sase la numar. Deloc surprinzator, totul decurge cum nu se putea mai satisfacator. Elevii si studentii dau dovada ca si-au insusit perfect cunostintele necesare pana in acest punct si... iata-ne, navigand pe vele! Mai mult decat atat, avem parte de o premiera pentru batranul velier: din spusele comandantului navei, comandorul Mircea Tarhoaca, este pentru prima data cand se naviga exclusiv cu ajutorul velelor triunghiulare.
          "La ora 16:00 domnul comandant a ordonat intinderea velelor triunghiulare, iar noi ne-am conformat. Impreuna cu maistri velari si soldati din cadrul Serviciului de Lupta Manevra Velelor, am inceput sa intindem velele triunghiulare individual, pe faruri. (...) Intinderea a durat aproximativ o ora si de la ora 17:00 pana la ora 20:00, am navigat cu vele, exclusiv doar cu velele triunghiulare. Ca o viteza medie, am prins undeva la 7 noduri. Imediat dupa masa de seara, pentru ca vantul incepuse sa cada, s-a ordonat strangerea velelor triunghiulare. Am inceput cu straiul randa, pentru ca acela era cel mai aproape de motor, iar motorul trebuia sa fie deja gata in actiune", ne dezvaluie Aspirant Laura Zburlea, Comandantul Serviciului de Lupta Manevra Velelor.
          Navigatia exclusiv cu velele triunghiulare este relativ atipica deoarece, de regula, baza este pe velele patrate, ne mai spune domnisoara aspirant, de la care mai aflam ca, pentru prima proba de intindere a velelor, se declara multumita de cum au decurs lucrurile.
          Sambata, 25 mai, o zi insorita care, in sfarsit, permite reluarea antrenamentelor in arborada. Studentii si elevii militari primesc prin statie deja familiarul ordin: "La front pe vergi!". Dupa trei saptamani de antrenament aproape zi de zi, se cunoaste progresul. Cadetii urca de acum pe grijele cu vizibil mai multa fermitate si fara emotie. De pe punte instructorii inca le analizeaza miscarile cu minutiozitate si le striga din cand in cand sa-si corecteze pozitia. Fara sa-i auda cadetii, maistrii militari responsabili cu velele recunosc ca au la instructie o promotie buna, care evolueaza rapid si corect. La orizont se zareste deja conturul orasului Almería, astfel ca antrenamentele in arborada au loc pe masura ce ne apropiem de tarm.
          Intrarea N.S. "Mircea" in Almería a fost una triumfala. De pe cheul portului turistic zeci de persoane i-au aclamat pe marinarii de la bord, care le-au intors salutul calduros cu repetate sunete de sirena.
          In jurul pranzului, velierul a acostat, pentru intaia data in istoricul marsurilor sale, in Portul Almería, pe coasta andaluza a Spaniei. De pe cheu am fost intampinati de consulul Romaniei, domnul Robert-Claudiu Hellvig. Diplomatul a urcat apoi la bordul velierului unde a tinut o alocutiune in fata intregului echipaj. Mesajul consulului pentru marinarii militari romani a fost clar si concis: "Fiti mandri ca sunteti romani si fiti fericiti ca sunteti marinari!". Insa mai mult decat atat, E.S. domnul Hellvig a vorbit despre semnificatia vizitei navei-scoala la Almeria pe timpul mandatului sau diplomatic, in termeni care ne onoreaza: "Este o bucurie imensa! Prezenta dumneavoastra si a navei ma face sa ma simt din nou mandru ca sunt roman. Sunt bucuros ca am avut ocazia sa urc pe acest vas plin de istorie. Se simte taramul romanesc si sunt mandru ca am fost printre marinarii de aici pe nava. Am facut o promovare directa si in randul romanilor de aici, sa vina sa vada nava, sa faca fotografii, pentru ca nu se stie cand vor mai avea ocazia. Eu ma consider insa cel mai castigat si am avut norocul sa acostati la noi in port. Sunt mandru ca am putut vedea acest bric incarcat de istorie, care pentru mine inseamna ceva unic si va spun cu mana pe inima ca este a doua zi cea mai fericita din viata mea, dupa nasterea copilului meu, aceasta prezenta a bricului in timpul misiunii mele diplomatice la Almería."
          Escala de la Almería a fost inclusa in intinerariul marsului de instructie de anul acesta avand ca obiectiv oportunitatea echipajului de a-si exercita dreptul constitutional la vot, in contextul alegerilor europarlamentare din data de 26 mai si a referendumului pe teme de justitie. Cei 170 de romani de la bordul Navei-Scoala au avut parte de tot sprijinul Consulatului roman la Almería pentru a vota in conditiile cele mai optime, astfel ca totul a decurs perfect normal, fara niciun fel de neplacere. Pentru ca a fost pentru prima data cand velierul marinei militare romane ajungea in acest port spaniol si pentru ca echipajul n-a avut timpul necesar la dispozitie pentru a explora indeajuns cultura si frumusetile locului, domnul consul s-a gandit la o surpriza pentru toti cei de la bord, astfel ca fiecare dintre noi am primit din partea domniei sale cate un cadou simbolic pentru a ne aduce aminte de aceasta scurta, dar prietenoasa escala andaluza.
          Duminica dupa-amiaza, cu pilotul la bord si ajutat de doua remorchere, "Mircea" se desprinde de la cheu luand cap-compas urmatoarea sa destinatie, Portul Cadíz, pe tarmul oceanic al Spaniei. Asadar, pana la urmatoarea corespondenta nu ne ramane de spus decat: "¡Hasta la proxima vista, Almería! ¡Hasta luego, Andalusia!".
          Text: Cristina Simbeteanu si Bogdan Dinu
          Foto: Bogdan Dinu

          Luni, 20 mai, de dimineata, intram in Barcelona dupa sase zile grele pe mare si dupa ce am mai adaugat la "zestrea noastra nautica" inca 900 de mile marine. Velierul nostru a ajuns la Barcelona in urma unei invitatii oficiale a Consulatului General al Romaniei din oras, respectiv a ambasadei noastre de la Madrid, ceea ce evidentiaza si mai pregnant cea de a doua misiune ca importanta a navei, aceea de diplomatie navala, de promovare si reprezentare nationala. Gazda noastra pe parcursul escalei a fost domnul Manuel Plesa, consulul general al Romaniei la Barcelona care ne-a intampinat pe cheu, apoi a urcat la bord si s-a adresat intregului echipaj adunat la puntea centru si ne-a explicat si de ce a tinut sa organizeze escala de aici a N.S. "Mircea". Domnia sa a mai fost consul general si la Sevilla, unde a organizat o vizita a echipajului si navei in Andaluzia, in 2017; a fost in Palma de Majorca la vizita N.S. "Mircea" (jurisdictia consulatului de aici cuprinde si Insulele Baleare), iar acum, in 2019, a tinut sa fim prezenti si la Barcelona, chiar in anul in care Romania exercita si presedintia rotativa a Uniunii Europene. "Am facut demersurile necesare, nu doar pentru ca in acest an N.S. "Mircea" implineste 80 de ani de la intrarea in serviciu, o varsta cu adevarat impresionanta, dar era un prilej foarte bun de a prezenta nava autoritatilor regionale si locale, deopotriva catalanilor si romanilor de aici, in perioada in care detinem presedintia rotativa a Uniunii Europene. Pentru dumneavoastra cred ca este o bucurie si o mandrie aparte sa navigati pe marile si oceanele lumii avand tot timpul la catarg tricolorul romanesc si va doresc sa va bucurati de acest lucru in fiecare clipa a acestui mars istoric. Mult succes!" ne-a declarat domnul Manuel Plesa, consulul general al Romaniei la Barcelona.
          Despre atractiile Barcelonei nu mai are rost sa vorbim, acesta fiind un oras prin excelenta turistic. Importanta acordata vizitei noastre a fost reflectata si de locul de acostare de maxima vizibilitate, cel mai bun din Barcelona, la cheul mall-ului "Mare Magnum" din Port Vell, portul turistic al orasului, loc unde N.S. "Mircea" a mai fost acostata si in marsul din 2015. Locatia excelenta s-a reflectat si in numarul relativ mare de vizitatori la bord, peste 600, catalani, turisti de toate nationalitatile, dar si multi romani din Barcelona sau aflati in zona ca turisti. Inca de la acostarea navei am fost intampinati si aclamati calduros, spontan, de un grup de conationali care fluturau energic steagul Romaniei de pe terasa complexului si cu totii ne-am simtit tare bine cand am fost intampinati romaneste la 2.000 de mile marine de tara. A doua zi l-am intalnit pe conducatorul micului grup vizitand nava, este vorba de doctorul Vasile Bodnar din Sighetu Marmatiei, care s-a declarat pe loc indragostit si mandru de N.S. "Mircea": "Este o minune a Romaniei pentru ca reprezinta o istorie de peste 80 de ani de activitate superba si de calitate in serviciul tarii. In acelasi timp, N.S. "Mircea" este si simbolul Marinei noastre si asta inseamna mult mai mult decat un simplu obiect care pluteste pe mare. Sunt bucuros de echipajul pe care l-am gasit aici, atat de dragut, amabil si profesionist, foarte incantat de ceea ce face. Mi-a placut cum vorbesc marinarii despre meseria lor ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, pentru ca un om care traieste momentul cu placere are si rezultate deosebite in viata lui profesionala. Asadar N.S. "Mircea" este o minune, sunt incantat ca romanii au asa ceva; aici la Barcelona, escala navei a facut o valva deosebita, iar toti catalanii cu care am vorbit vorbeau la superlativ despre sosirea navei romanesti. Pentru mine ca roman ramane o bucurie si o mandrie ca avem si acest simbol "plutitor", pentru ca eu sunt din Maramures, unde avem muntii cu care ne mandrim, sculpturile si bisericile din lemn, cultura noastra de munte, dar vad ca si marea este la inaltime. N.S. "Mircea" este superba."
          In cea de-a doua zi a escalei au avut loc vizite protocolare la autoritatile militare locale, la comandantul zonei navale Barcelona, comandorul Jose Luis Baron Tourino, un pranz oficial la bord si o receptie oferita de ambasada Romaniei la Madrid si de Excelenta Sa, doamna Gabriela Dancau, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Regatul Spaniei. Ambasadorul Romaniei s-a aflat la bord pe parcursul intregii zile, a vizitat nava de la prova la pupa si a stat de vorba cu foarte multi dintre cadeti, precum si membrii echipajului. In Spania exista trei consulate generale ale Romaniei la Barcelona, Sevilla si Bilbao, plus sectia consulara de la ambasada din Madrid, precum si patru consulate, la Almeria, Zaragoza, Ciudad Real si Castellon de la Plana; se estimeaza ca peste un milion si jumatate de romani traiesc in Spania. Foarte multi dintre ei vor putea avea oportunitatea sa admire N.S. "Mircea", deoarece pentru prima data intr-un mars de instructie, vom avea trei escale intr-o singura tara, la Barcelona, Almeria, intre 25 si 26 mai, si Cadiz, unde vom stationa intre 28 si 31 mai. Excelenta Sa, doamna Gabriela Dancau, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Regatul Spaniei, ne-a declarat: "Pentru mine este efectiv impresionant sa iau contact cu cei 80 de ani de istorie ai N.S. "Mircea". Imi dau seama cate zeci de generatii au trecut pe aceasta punte si s-au desavarsit ca marinari la bordul acestei nave, asa ca ma incearca o emotie profunda si sunt convinsa ca fiecare roman, care o sa urce la bordul navei pe timpul celor trei escale din Spania, o sa simta acelasi lucru. Cu siguranta putem spune ca este o vizita nationala pentru ca este o nava sub pavilion romanesc, este teritoriu romanesc si absolut tot ce se intampla aici este rezultatul profesionalismului Fortelor Navale Romane. In acelasi timp, este o dovada vie a faptului ca spiritul lui "Mircea" este la fel de puternic, fiind transmis din generatie in generatie si sunt convinsa ca fiecare cadet care este instruit aici o sa duca mai departe cu el acest spirit numit "Mircea". Cred ca cel mai important lucru este sa constientizam cu totii ca aceasta nava reprezinta 80 de ani de istorie romaneasca, de istorie a Marinei Romane. Echipajului ii doresc tot binele din lume si sa aiba cat mai multe succese si realizari cu aceasta nava; ea este foarte importanta pentru noi si reprezinta un adevarat ambasador onorific al Romaniei pe marile si oceanele lumii."
          Receptia a fost una de succes, pe timpul careia au tinut scurte discursuri E.S. doamna Gabriela Dancau, domnul Manuel Plesca si comandorul Mircea Tarhoaca, comandantul navei. S-a cantat romaneste, in afara corului cadetilor care a interpretat o serie de cantece marinaresti, au fost si alte momente muzicale interpretate cu talent de unii membri ai echipajului. De asemenea, comandantul navei a primit din partea doamnei ambasador o placheta in amintirea acestei escale si a celor 80 de ani de existenta a navei. Au participat comandantii si reprezentantii autoritatilor militare si civile din Barcelona, precum si reprezentantii diplomatici ai consulatelor din orasul catalan. Printre acestia, am remarcat prezenta consulului general al Ucrainei, doamna Oksana Dramaretskaia, al consulului onorific al Albaniei, Jose Maria Clamet, care au purtat discutii cu cadetii din propriile tari ambarcati la bord pentru acest mars de instructie.
          Pe timpul escalei nu au lipsit activitatile specifice, cum ar fi: ambarcare de alimente, scufundari ale scafandrilor de bord pentru inspectia operei vii a navei, mici lucrari de reparatii si intretinere a navei; cu toate acestea, turistii au putut sa admire, pana tarziu in noapte, pavoazul electric aprins pe nava.
          Aici, la Barcelona, am sarbatorit si noi ziua Constantei, si chiar am arborat pavilionul tomitan si i-am felicitat si pe cei care-si serbau ziua numelui, nu mai putin de trei la numar: scafandrul Constantin Androniciuc, studentul-caporal Constantin Ursea si eleva Elena Florentina Apetrei.
          In dimineata zilei de joi, 23 mai, am parasit Barcelona in sunetul sirenei si al strigatelor de ura ale cadetilor care reverberau pe cheul de pe care ne saluta, asa cum a facut-o si la sosire, consulul general al Romaniei in Barcelona, domnul Manuel Plesca. Urmeaza o etapa scurta de mars, mai putin de trei zile si urmeaza escala tehnica din Almeria, pentru ca echipajul sa-si exercite dreptul constitutional de vot la alegerile europarlamentare la sediul consulatului Romaniei din oras.
          Text si foto: Bogdan Dinu

          Pentru aproape doua zile dupa plecarea din Siracusa din 14 mai vremea a fost frumoasa si marea la fel. Pe inserat traversam Stramtoarea Messina, iar noaptea doar puteam ghici undeva la tribord insula si vulcanul Stromboli. Parca pentru a confirma ceea ce italienii numesc vremea capricioasa de primavara - maledetta primavera, marea s-a "stricat" tot mai rau pe masura ce ne indepartam de nordul insulei Sicilia si ne indreptam spre sudul Sardiniei, prin Marea Tireniana. In urmatoarele zile si nopti marea a fost in permanenta de gradul 3 spre 4, uneori chiar de 5, cu un vant pacatos de travers si o hula exasperanta, cu valurile aruncand batranul nostru velier in toate partile. Pe nava rasuna in mod repetat ordinul de amarare a tuturor obiectelor de la bord, iar raul de mare, in toate formele sale, pune stapanire pe cadeti si o parte din echipaj, deopotriva. Batranii "lupi de mare" ii incurajeaza pe mai tinerii colegi marinari; la bord sunt multi ofiteri tineri, fie din echipajul permanent al navei, fie dintre cei detasati. Sunt nu mai putin de patru aspiranti, dintre care trei au terminat anul acesta Scoala de Aplicatie, dar si trei locotenenti. Unii dintre ei, evident, ca sufera de raul de mare care nu isi alege victimele. Maistrul militar principal Corneliu Dumitriu, cel mai vechi din actualul echipaj, care mai are doar sase luni pana la data cand poate trece in rezerva, ii incurajeaza pe aspirantii din cart spunandu-le ca au 30 de ani sa se obisnuiasca cu acesta! Dar carturile sunt carturi, toata lumea isi face treaba, nu au existat cazuri severe care sa necesite interventia doctorului marsului, colonelul medic Eduard Moise, in afara de distribuirea unor pastile. Elevul fruntas Ionut Bogdan Blaj de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu: "A fost cea mai grea noapte de pana acum, am avut si "fericirea" de a fi de serviciu ca timonier de cart schimbul doi chiar pe marea aceasta grea; a fost ceva deosebit, n-am prea vazut asa ceva pana acum, am infruntat marea. Am inteles ca fost si de gradul 5, nu e ceva ce vezi in fiecare zi, trebuie sa te tii bine pe picioare, te face sa te simti mai barbat. Orele din cart au trecut greu, m-am straduit sa ma tin pe picioare si am ramas la post, pentru militarul nu iese din post niciodata, mereu duce misiunea la bun sfarsit. Unii dintre colegi sunt mai bine, altii mai rau. La bord se mananca bine, mai ales masa speciala din ziua de ieri, cand nava a sarbatorit 80 de ani, chiar daca unii, ca sa ma exprim elegant, "au dat-o inapoi." Sa vedem, insa, cum au facut fata fetele primului test de marinarie la bord. Studenta caporal Sorina Florentina Bacanu de la Academia Navala Mircea cel Batran ne-a declarat: "Am fost veghe prova azi noapte, patru ore, tot de la ora 12 la 4; au fost cele mai grele ore, marea a fost foarte agitata. Am reusit sa "fur" doua ore de somn azi noapte, dar inca ma tin bine. Acum avem curatenie generala si trebuie sa facem fata, sa ne descurcam. Si colegele mele sunt bine, cateva dintre ele sunt mai "lovite", dar cu pastilele, ne descurcam. Ma gandesc ca o astfel de experienta ne intareste, dupa atata chin ne vom descurca mai bine in viitor. Nu ne sperie Atlanticul, mai rau de atat nu poate fi."
          Pe data de 17 mai a fost sarbatorita la bord implinirea a 80 de ani de la intrarea in serviciu a N.S. Mircea. Nu stim cum au decurs lucrurile in tara, dar, aici, la bord, zeul Neptun parca a vrut sa ne puna la incercare loialitatea fata de nava. Aceeasi mare de gradul 3-4, cu destule perioade de gradul 5, aceeasi hula, de data aceasta, insa, cu un vant de pupa care ne-a marit viteza. Valurile spala in continuare hublourile cabinelor de sub duneta, dar nimic nu impiedica tot echipajul sa se adune la puntea centru pentru o scurta ceremonie. Comandorul Gabi Moise, comandantul marsului, se adreseaza echipajului, reamintindu-le ce inseamna spiritul lui Mircea, ce reprezinta velierul pentru Academia Navala si pentru Fortele Navale Romane, precum si de ce trebuie sa fie mandri ca au privilegiul de a se afla la bord in anul 80 al existentei N.S. "Mircea". Si tot acum, comandantul navei, comandorul Mircea Tarhoaca, folosindu-se de acest moment festiv, o felicita pe studenta caporal Cristina Piuaru la implinirea varstei de 20 de ani chiar pe data de 17 mai; o aniversare pe care cu siguranta nu o va uita niciodata, si asta nu doar din cauza raului de mare! A urmat fotografia sau mai bine zis fotografiile de grup, pentru ca fiecare a dorit sa-si imortalizeze prezenta la bord si in randul echipajului la acest moment istoric. Comandorul Mircea Tarhoaca, comandantul N.S. "Mircea": "Ceea ce vreau sa transmit tuturor este ca N.S. "Mircea" va continua aceasta traditie de 80 de ani si o va duce mult mai departe, iar fiecare promotie care se instruieste la bord furnizeaza viitori marinari care vor duce mai departe aceasta traditie. Legat de ultimele zile pe mare, pot spune ca atunci cand vom ajunge in viitorul port, in Barcelona, toti cei de la bord vor sti ce inseamna viata pe mare, viata la bordul unui velier; cu siguranta, vor sti, ce vor dori de la viitoarea cariera. Cele trei zile nu au fost atat de rele, pentru ca se putea si mai rau, dar N.S. "Mircea", datorita proiectului trainic pe baza careia a fost construita, dovedeste ca inca este o nava care poate sa formeze multe alte generatii de marinari. Marea agitata a vrut sa demonstreze ca batranul, si in acelasi timp, tanarul "Mircea" poate executa mai departe, cu succes, misiunile incredintate".
          Vremea potrivnica nu ne-a permis sa navigam cu vele, dar ragazul este binevenit deoarece cadetii mai au de invatat si repetat despre manevre si parame, si mai au de facut cateva antrenamente in arborada inainte de prima intindere a velelor. Asa ca, dupa orele de teorie din cazarma, in care le-au fost prezentate fiecare parama si manevra a navei, in ciuda ruliului si tangajului, a vantului de 15 metri pe secunda care se schimba dupa reguli doar de el stiute, cand din prova-babord, cand din prova-tribord sau pupa, ii regasesti la puntea-centru in grupuri de cate doi-trei, notandu-si constiinciosi in carnetele denumirea si rostul manevrelor, dupa ce sefii de far le-au mai explicat inca o data, rabdatori, universul paramelor de la caviliere. Si cu tot raul de mare, cadetii citesc, ii regasesti pe teuga sau in borduri, in momente de relaxare cu o carte in mana; lecturile sunt din cele mai diverse: Ryu Murakami - Albastru nemarginit, aproape transparent sau Irina Binder - Fluturi, inclusiv George Orwell, cu romanul sau celebru - 1984.
          Intr-un fel incercam sa reeditam, simbolic cumva, prima "calatorie de instructie", cum era denumit primul mars de instructie din anul 1939; astfel, am atins Sicilia, e adevarat nu la Palermo, ca in 1939, ci la Siracusa, apoi am navigat prin nordul insulelor Baleare, chiar daca nu am acostat in Palma de Majorca, urmand a ajunge in apele Gibraltarului, chiar daca nu vom intra in port, ci doar vom strabate stramtoarea spre Atlantic. Raman pentru alta data escalele din Toulon, Alger sau Alexandria, asa cum au fost executate ele in anul 1939.
          Echipa de bucatari de la bord, sase la numar - caporalii Alexandru Giol, Nicolae Cazan, Stefan Suciu, Vasile Gheorghe si fruntasul Vasile Tulac, este la inaltime, iar starea vremii nu pare sa le afecteze munca; doamna bucatareasa Ioana Plic ne rasfata in acest mars de instructie cu produse de patiserie deosebite. Placinte cu branza, cu mere, tarte, checuri, cornuri sau chiar pizza, mici cu cartofi prajiti, nimic nu este imposibil pentru chef-ii de pe N.S. "Mircea".
          Pe masura ce intram in Marea Balearelor, prin nordul arhipelagului cu acelasi nume, marea s-a mai linistit, iar vremea s-a mai incalzit. Au mai trecut sase zile grele pe mare in care am mai parcurs peste 900 de mile marine in cadrul periplului nostru, iar escala din Barcelona, port in care am intrat luni 20 mai a fost mai asteptata ca niciodata!
          Text si foto: Bogdan Dinu

In dimineata zilei de 11 mai, asistati de doua remorchere, acostam la cheul vechii capitanii a portului si actualul sediu al garzii de coasta italiene din Siracusa, intr-o pozitie excelenta, la doi pasi de podul Umbertino si insula Ortigia, vechiul oras, cu toate atractiile monumentelor sale istorice. Siracusa nu este un port comercial, ci doar unul al micilor ambarcatiuni care se adapostesc aici. Chiar in pupa navei noastre se afla Galatea, o nava de cercetare hidrografica italiana, aflata si ea in escala, iar in tribord, este acostata nava de croaziera Europa, cu mii de turisti la bord.
          La bord, l-am avut oaspete din prima zi pe locotenent-colonelul Cristian Razvan Avramescu, atasatul adjunct al apararii de la Roma, care a petrecut trei zile agreabile alaturi de noi. De asemenea, toata ziua de luni au fost prezenti doamna Carmen Liliana Iacob, consul sef de misiune la consulatul Romaniei de la Catania si domnul Ioan Iacob, consul adjunct, care ne-a declarat: "Din punctul nostru de vedere prezenta N.S.Mircea aici a insemnat un lucru deosebit datorita faptului ca avem posibilitatea sa sustinem echipajul care transmite o imagine reala a Romaniei, in sensul ca acestia suntem noi din punctul de vedere al Fortelor Navale. Ideea ca N.S.Mircea sa fie vizitata de catre public a fost una foarte buna, binevenita, iar multi romani rezidenti aici in Sicilia s-au bucurat de aceasta oportunitate." Sa nu uitam ca sunt 58000 de romani in Sicilia, vorbim aici de cei inregistrati oficial. In ultima zi au avut loc primiri oficiale la sediul Garzii de Coasta, o cladire cu o vechime de cateva sute de ani unde am fost intampinati de comandorul Luigi D` Aniello, comandantul regiunii, la primaria orasului Siracusa unde au avut loc discutii cu domnul Michelangelo Giansiracuza, seful de cabinet al primarului si la sediul prefecturii regiunii Siracusa, cu domnul prefect Luigi Pizzi. Din pacate, orasul era indoliat de moartea a doi marinari pescari in largul apelor Maltei iar ceremonia funerara de la Catedrala a fost impresionanta. Au fost prezenti mii de oameni, inclusiv oficialitatile, intr-o frumoasa manifestare de solidaritate cu oamenii marii si familiile lor. La nava a fost oferit si un pranz la care au participat oficialitatile amintite anterior si conducerea consulatului roman de la Catania, alaturi de conducerea navei si a marsului.
          De la inceput trebuie sa precizam ca aici, la Siracusa, a fost o escala tehnica, pentru refacerea plinurilor la alimente si refacerea capacitatii echipajului dupa o prima saptamana a marsului destul de solicitanta pentru cadeti si echipaj. Chiar daca toata lumea s-a bucurat de ceea ce are de oferit orasul lui Arhimede, programul specific oricarei escale s-a derulat normal. Aproape imediat dupa acostare, s-au ambarcat alimentele si fructele asa ca, timp de cateva ore bune, s-a executat receptia, verificarea si depozitarea alimentelor. Lungul sir al cadetilor pornea de pe cheu, se intindea pe schela si bordul navei pana la camera frigorifica sau alte spatii de depozitare. Prima experienta de acest fel care se va repeta in toate cele 12 escale ale marsului.
          Siracusa a fost si escala in care cei doi scafandri de la bord, caporalul Constantin Androniciuc si soldatul Filip Iacovici au executat un control si inspectie la corpul navei si au desfundat prizele de fund. Asadar prima scufundare a avut loc aici la Siracusa, trebuie sa recunoastem spre bucuria celor doi scafandri care au avut ocazia sa-si reaminteasca de profesie. Ca o paranteza, sa nu credeti ca in restul timpului nu fac nimic la bord, aici toti au un rol bine definit, cei doi amintiti mai sus fiind responsabili de uscatoarele de rufe si masinile de spalat de la bord. Cei curiosi pot vedea in fotografii si cum arata elicea N.S.Mircea chiar daca vizibilitatea in apa nu a fost cea mai buna. Evident totul s-a derulat sub atenta supraveghere a "verilor" mecanici, capitanul Flaviu Kmen, fostul sef mecanic acum instructor la Academia Navala "Mircea cel Batran" si locotenentul Razvan Moga actualul sef mecanic. Nu este o gluma, chiar sunt veri si erau curiosi sa constate care mai este starea corpului navei avand in vedere ca au trecut cativa ani de la ultima intrare in santier, evenimentul urmand sa se produca cel mai probabil anul viitor. S-a mai curatat si piturat (vopsit) putin bordajul, au mai avut loc mici reparatii, lucruri marinaresti firesti in orice escala.
          Primul port a adus la bord si primii vizitatori. Nu foarte multi, cateva sute in cele trei zile de stationare, chiar cateva grupuri de romani stabiliti in regiune, primiti ospitalier de cadetii-ghizi. Suntem departe de miile de vizitatori pe care ii vom avea de exemplu la Rouen la Festivalul Armada de Rouen, dar inceputul este promitator mai ales ca aici abia s-a dat startul sezonului estival. Vremea a fost ciudata, a plouat destul de mult dar a fost si soare. Atractiile orasului lui Arhimede nu sunt putine, echipajul si cadetii le-au "gustat" pe toate fie ca vorbim de Piata Arhimede cu frumoasa Fontana Diana, Catedrala din Piata Domului, biserica Santa Lucia alla Badia, vechiul teatru grec, Urechea lui Dionisios, palatul Borgia, castelul Maniace, fantana Aretusa, sanctuarul Madonna della Lacrima sau pur si simplu s-au plimbat prin vechiul oras, insula Ortigia. Escala noastra a coincis si cu sarbatoarea patroanei orasului Santa Lucia care s-a incheiat duminica seara la catedrala din Piata Domului si cu un impresionant foc de artificii cu mii de localnici si turisti pe stradutele inguste pana tarziu in noapte. Parerile cadetilor sunt impartite, atat in ceea ce priveste greutatile primei saptamani pe mare cat si atractiile Siracusei: "Primele zile au fost pentru acomodare, acum m-am obisnuit, mi-am intrat in ritm. Este adevarat, s-a acumulat putina oboseala, cel mai greu a fost sa ne acomodam cu valurile si starea marii iar urcatul in arborada a fost cel mai frumos dar si cel mai greu lucru, insa cele trei zile de aici de la Siracusa, au fost perfecte pentru recuparare, toate petrecute impreuna cu colegii. A fost frumos, am avut multe obiective de vizitat" ne-a declarat elev fruntas Monica Poenari. "Prima saptamana a fost destul de grea pentru ca toti am inceput de la zero, m-am descurcat destul de bine la urcatul in arborada si am obtinut un loc la verga zburator, am onoarea de a fi undeva la 40 de metri inaltime. Siracusa este un oras primitor, frumos, foarte curat, tipic italian. Au fost destule evenimente in aceste trei zile de escala, suntem pregatiti acum pentru o noua saptamana pe mare si pentru Barcelona" ne-a spus si elevul caporal Marius Negulescu de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale "Amiral Ioan Murgescu".
          Am parasit portul Siracusa marti dimineata iar concluziile escalei si a primei saptamani pe mare din acest mars istoric apartin comandorului Mircea Tarhoaca, comandantul N.S. Mircea: "Prima saptamana a decurs extrem de bine, vremea a fost prielnica, a tinut cu noi, studentii si elevii au putut sa se aclimatizeze foarte rapid ceea ce i-a ajutat foarte mult sa inteleaga ce inseamna viata la bordul navei. Aici la Siracusa cred ca reprezentarea a fost foarte buna, am fost primiti de primar, prefect, de garda de coasta, am fost insotiti de reprezentantii Romaniei la consulatul de la Catania precum si faptul ca am avut nava deschisa publicului larg. Reactiile au fost foarte bune, oamenii au fost incantati si cu aceasta ocazie vreau sa le transmit celor de aici care se afla in Italia ca N.S.Mircea ii reprezinta cu cinste si pe cei de acasa dar si pe cei de aici. Studentii si elevii se aclimatizeaza in continuare, invata ultimele amanunte pe care trebuie sa le stie atunci cand facem navigatia cu vele si daca timpul si distanta dintre porturi ne va permite pana la Barcelona vom incerca sa navigam si cu vele." Urmeaza inca o saptamana pe mare, probabil si prima navigatie cu vele, iar luni 20 mai vom intra in Barcelona.
          Text si foto: Bogdan Dinu

La aproape o saptamana de la plecarea navei din portul Constanta ne apropiem de prima noastra escala, Siracusa din Sicilia. In dimineata zilei de joi ne mai desparteau inca 350 de mile de destinatia noastra. Pentru inceput sa ne reamintim totusi cateva din informatiile esentiale ale acestui voiaj de instructie, multi dintre dumneavoastra le cunoasteti probabil, le reamintesc foarte pe scurt. Asadar, marsul are o durata de 94 de zile, 59 dintre ele pe mare, 35 de zile de escale in porturi, o sa parcurgem aproape 8300 de mile marine cu escale in 12 porturi din 9 tari, numai in Spania o sa oprim in trei orase, este vorba de Barcelona, Almeria si Cadiz, doua porturi in Franta, Brest si Rouen, acesta din urma dupa ce vom naviga pe raul Sena aproximativ 120 de kilometri si cate o escala in Germania la Hamburg, Marea Britanie la Southampton, Portugalia la Lisabona, Malta la Valletta si Turcia la Istanbul si desigur Italia, in Sicilia la Siracusa unde ne aflam acum. Vom participa la festivalul maritim Armada de Rouen dar si la etapa de regata la Haga organizata de Sail Training International. Punctul terminus al marsului in nordul Europei este portul Hamburg pentru a celebra acolo, inclusiv la santierul Blohm und Voss, receptia velierului nostru si apoi reeditarea exacta, cu toate escalele respective, a marsului de aducere in tara a N.S.Mircea de acum opt decenii. La bord se afla 178 de suflete, printre care 56 de studenti ai Academiei Navale Mircea cel Batran, 32 de elevi ai Scolii Militare de Maistri Militari de Marina Amiral Ion Murgescu si opt cadeti straini din Albania, Bulgaria si Ucraina care vor fi prezenti la bord pe toata durata voiajului. Li se vor adauga inca opt cadeti straini ambarcati pentru diferite perioade de timp la bord din Franta, Portugalia, Polonia si Turcia.
          Nici un mars de instructie nu seamana cu altul, daca anul trecut la sfarsit de august plecam cu toate vele intinse din prima zi, anul acesta povestea este alta, velele inca nu sunt invergate, adica nu se afla sus pe vergi, cadetii abia se familiarizeaza cu urcatul, locul si rolul lor in arborada, asa ca duminica trecuta nu am navigat cu toate panzele sus, va mai trece putin timp pana cand se va intampla acest lucru.
          In legatura cu tranzitarea Bosforului si Dardanelelor merita subliniata o coincidenta. Pe data de 6 mai 1939 N.S.Mircea iesea din Bosfor si intra in Marea Neagra venind de la Hamburg, si tot pe 6 mai dar opt decenii mai tarziu, in anul 2019 aceeasi N.S.Mircea mai batrana cu 80 de ani dar intinerita prin generatiile tinere de la bord intra in Bosfor din Marea Neagra pentru a ajunge din nou la Hamburg, pentru a treia oara in istoria navei. Toata lumea de la bord este sanatoasa, a fost o perioada de amarinizare pentru cadeti deoarece chiar daca au fost prezenti, o parte dintre ei, la bord cu doua saptamani inainte de plecare abia acum iau contact cu adevarat cu viata pe mare la bordul N.S.Mircea. Probabil cea mai mare provocare pentru cadeti in aceste zile a fost somnul la hamac, au trebuit sa invete primul nod marinaresc, cel de foarfeca, cu care se leaga hamacul iar daca nu au reusit sa se asigure cel putin ca nu ajung in miezul noptii pe podea. Traditia somnului la hamac la N.S.Mircea se respecta intocmai, fara exceptii, cu toate ca este putina inghesuiala in cazarma cadetilor iar hamacele se intind noaptea pe 3 sau chiar 4 nivele. Si la cazarma fetelor spatiul este ocupat aproape in totalitate, sunt 13 fete iar capacitatea maxima este de 15 locuri. "Ma odihnesc bine in hamac deoarece zilele sunt destul de obositoare iar noaptea dormim bine in ciuda marii care pana acum a fost destul de agitata" ne spunea studentul caporal Sabin Lazar. La fel si studenta caporal Paula Rosu: "Pot sa spun ca m-am odihnit cat de cat, a fost ok dar sunt si nopti in care nu putem sa dormim foarte linistite din cauza valurilor si a marii in general. In arborada incerc sa dau tot ce pot din mine deoarece vreau sa prind un loc la vela randunica dar competitia e mare si mai sunt si alti colegi la fel de buni." Nu a fost sa fie, nici o fata nu a "prins" un loc pe vergi mai sus de contragabier, adica primele trei vele de jos in sus, cu toate ca in anii trecuti au existat fete si la zburator sau randunica. "Pentru mine somnul la hamac a fost mai dificil in primele nopti deoarece am avut probleme cu saulele cu care se leaga hamacul la cele doua capete dar pe parcurs am invatat cum sa-l leg si m-am descurcat iar in ceea ce priveste arborada am urcat pana in cruceta chiar daca vremea nu a fost prietenoasa dar suntem marinari si trebuie sa ne descurcam" a completat studentul caporal Ciprian Stan.
          Unii dintre ei au experimentat deja simptomele raului de mare - desi pentru marinarii cu experienta marea a fost aproape buna - au urcat pana la cruceta si au fost repartizati pe cele doua faruri, a se intelege cele doua catarge din prova ale navei, lucruri importante acum in primele zile ale marsului. De fapt este principala activitate a cadetilor la puntea centru unde isi asteapta randul, rabdatori, pentru ceea ce viceamiralul in retragere Mircea Caragea, veteran de razboi, care in luna ianuarie a implinit 100 de ani, ultimul supravietuitor al primului mars de instructie din 1939 numeste un "tur de sart" adica urcarea pana la cruceta pe un bord si coborarea pe celalalt. Aici intervine Tomita, maistrul militar clasa a II-a Marius Tomita, seful farului pupa - a se intelege arborele mare - (detasat, ca si anul trecut, iata ca a revenit la bord daca a fost nevoie, de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu) care, impreuna cu maistrul militar clasa a IV-a Nicu Chirila, seful farului prova, ii urmareste atent pe fiecare si noteaza intr-un caiet semne numai de ei stiute in dreptul fiecarui nume. Le observa abilitatile, viteza, indemanarea teama sau ezitarile, la urcare sau coborare. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult la bord, veteranul nostru Mircea Caragea isi aminteste si acum la 80 de ani distanta numele "maestrilor" de marina care i-au invatat marinarie in 1939 si ii "impingeau" la urcarea in arborada. La final, impreuna cu aspirantul Laura Zburlea, ofiterul cu manevra velelor, stabilesc la desfasurarea pe vergi locul fiecaruia. Nimeni nu este fortat sa urce, primeaza siguranta la astfel de activitati dar va asigur ca arborada are destule "etaje" si fiecare isi va gasi locul. De ce este importanta aceasta evaluare si repartizare a cadetilor in arborada aflam tot de la Tomita, maistrul gabier: "Unii sunt mai tematori, altii sunt mai curajosi si cu cat sunt vergile mai sus avem nevoie de cadeti mai bine pregatiti, mai puternici. Nu fortam pe nimeni sa urce, respectam protocoalele pentru urcarea in arborada si normele de protectie a muncii. Este o serie buna, sunt foarte multi tineri curajosi. Nu exista o competitie intre sexe, pe noi nu ne intereseaza daca sunt fete sau baieti ci felul in care se misca in arborada si felul in care ii putem folosi la manevra velelor. Dar sunt fete care se descurca mai bine decat unii baieti ceea ce ne bucura foarte mult." Nu lipsesc si glumele marinaresti legate de subiect, studentul Eduard Randunica nu a ajuns la vela ... randunica ci la zburator iar colegul lui, Alex Cioara, a ajuns pe cea mai inalta verga adica la ... randunica! In timp ce Denisa Rostogol s-a ... oprit la contragabier! Se munceste mult la bord dar asta nu inseamna ca in momentele de pauza nu poti surprinde momente de cochetarie feminina sau sa ai surpriza sa descoperi ca unii dintre cadeti inca isi "ruleaza" tigarile din tutun si foita, probabil asa cum faceau si membrii echipajului de acum opt decenii.
          Cadetii au facut deja primele bratari (este vorba de orientarea vergilor), stangace inca, se familiarizeaza cu serviciile si indatoririle din carturi, deprind la cursuri in cazarma de sub punte primele notiuni de navigatie, afla despre drumuri ale navei, derive, sau vant. Si pentru ca a venit vorba despre zeul Eol, la iesirea din Dardanele Marea Egee ne-a intampinat, ca de obicei, cu vant tare, chiar o aversa puternica dar scurta de ploaie cu grindina cat bobul de mazare iar spre seara si cu ploaie. Este aproape firesc, intram in a treia mare a voiajului si dupa Marea Neagra si Marea Marmara, momentul trebuia marcat intr-un fel. La fel si primul sarbatorit la bord, este vorba de studentul caporal Tudor Agheorghiesei care pe data de 7 mai a implinit 21 de ani odata cu intrarea in Marea Egee. "Nu ma asteptam, am fost luat putin prin surprindere, chemat in fata formatiei si felicitat de comandantul navei si aplaudat la front de tot echipajul. Chiar m-am emotionat, a fost foarte frumos. Am primit chiar si cateva mici cadouri ne-a spus studentul caporal Tudor Agheorghiesei.
          Vara e inca departe, vantul e rece, echipajul si cadetii inca folosesc scurtele si fesurile chiar daca in ultimele zile vremea s-a indreptat, a devenit mai calduroasa pe masura ce treceam prin Arhipeleagul grecesc spre sud-vest in drumul nostru spre Sicilia, pe ruta obisnuita de navigatie prin stramtorile Kafirea, apoi la nord de Kythira prin Efalonisou si asa am ajuns in Marea Ionica. Ritmul vietii la bord s-a iutit, cadetii au intrat in ritm, mecanismul echipajului si al navei functioneaza, nu ceas, dar functioneaza si in scurt timp va deveni impecabil. Urcatul in arborada alterneaza cu orele de studiu din cazarma, locul unde cadetii studiaza, mananca si dorm. Intr-un bord elevii invata notiuni de practica marinareasca iar in celalalt se intampla ca studentii sa studieze "aridul" regulament militar FN4 sau modul cum se completeaza jurnalul de bord sau de navigatie. La pupa capitanul Flaviu Kmen (va mai amintiti de el? in marsurile de anul trecut era mecanicul sef, acum a predat stafeta locotenentului Razvan Moga si este instructor la Academia Navala) deja si-a adunat in jur micul grup de invatacei, viitori mecanici si electricieni si vorbesc de lucruri serioase: linie axiala, rotatii pe minut, reductor, pompe de racire si alti termeni tehnici, parca pentru a nu ii sfida pe cei care la puntea centru ridica velele cu cabestanul pe vergi pentru ca suntem de fapt pe un velier. Chiar daca de aproape o saptamana sunetul motorului a rasunat zi si noapte. Continua invergarea navei care este o operatiune laborioasa si presupune mult efort din partea membrilor echipajului, pana in primul port avem invergate toate velele triunghiulare, cele patru focuri ale bompresului si cele sase straiuri ale arborelui mare si artimonului (catargul din pupa al navei) si chiar vela mare, gabierul si contragabierul. Nu e putin lucru. La verfavorul gabierului tribord il vezi pe maistrul militar clasa a II-a Marian Varlan (cel care ne spunea anul trecut ca trece in rezerva dar iata, il regasim din nou la bord) intr-o pozitie acrobatica tragand de coltul velei iar in partea opusa la verfavorul gabierului babord il zarim contorsionat intre verga si tapapie pe nimeni altul decat caporalul clasa a III-a Andrei Ionut Teme un ... motorist! Imaginea spune totul despre notiunea de echipaj aici la N.S.Mircea. Asta ca sa nu mai amintesc de lucrarile de mentenanta care la velierul nostru, pot sa afirm asta cu mana pe inima, nu inceteaza deloc pe parcursul voiajului si acesta este pretul platit de echipaj pentru aspectul marinaresc impecabil al navei. O recunoaste si ofiterul secund de pe N.S.Mircea, capitanul Florin Albici in conditiile in care echipajul de baza al navei este foarte redus: "Personal ma declar multumit de echipaj si mai ales de echipa de lucru din arborada, daca ne gandim ca mai am un singur ofiter si un maistru militar incadrat in echipajul de baza al navei toti ceilalti fiind din afara bordului, asadar ma declar multumit de modul de instruire al cadetilor la bordul navei pana la momentul actual." A fost o etapa de mars de sase zile si 1012 mile marine, nu este cea mai mare cum va fi cea de la intoarcere dintre Lisabona si Valletta, de noua zile si 1390 de mile, dar cu siguranta nu a fost nici mica astfel incat tot echipajul asteapta cu nerabdare escala din Siracusa.
          Text si foto: Bogdan Dinu