Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Carol Prossinagg s-a născut la 23 noiembrie 1898, la Sibiu, studiile primare și liceale urmându-le în orașul natal. Înainte de a împlini 18 ani, la 11 mai 1916, a intrat ca voluntar, cu termen de un an în regimentul Infanterie nr.8 Sibiu. După patru lui a fost numit aspirant și ambarcat pe nava SMS „Delta”. Evenimentele precipitate din toamna anului 1918, l-au adus pe aerodromul Valbandan, ca observator. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar a dorit să se întoarcă în locurile natale, astfel că la 23 februarie 1919, s-a prezentat la Consiliul Național Român la Viena și a solicitat să fie primit în Armata României, la marină. După trei luni, a fost repartizat cu gradul de sublocotenent pe monitorul „Kogălniceanu”. Comandantul navei consemna în foaia calificativă faptul că „deși la venire nu cunoștea limba română, a depus interes pentru a învăța limba și aparatura de pe navă. În scurt timp a reușit să se integreze în cadrul echipajului navei. Era foarte priceput în efectuarea calculelor pentru tragerile indirecte, îndeplinind la bordul monitorului funcțiile de ajutor al ofițerului cu timoneria și ajutor al ofițerului cu artileria.”

Și la bordul unei canoniere din cadrul Diviziei de Mare a dovedit aceeași conștiinciozitate în îndeplinirea sarcinilor distingându-se în efectuarea calculelor nautice. Datorită rezultatelor obținute în anul 1920 este înaintat la gradul de locotenent iar în anul 1921 este mutat la Școlile Marinei ca profesor de navigație, îndeplinind această funcție cu multă pasiune. În perioada iulie –octombrie 1923, a fost ambarcat pe canoniera „Ghiculescu” cu elevii Școlii Navale, cu misiunea de a-i instrui din punct de vedere al practicii la bord. Comandantul navei consemna pentru această perioadă calitățile demonstrate de căpitanul Prossinagg: „inteligență vie, energie, multă perseverență, educație civică desăvâșită, lăudabile aptitudini și cunoștințe marinărești”. Este propus de șefii ierarhici să urmeze cursuri de specialitate în artilerie navală în străinătate.

Între anii 1924-1927, îl găsim pe ofițer în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare și a Apărărilor Fixe, fiind apreciat cu calificative foarte bune de șefii săi. În anul 1928, căpitanul Prossinagg este numit la distrugătorul „Mărășești”, dovedindu-se un instructor excelent pentru militarii ambarcați, comandantul distrugătorului apreciind că ofițerul deține cunoștințe din toate specializările de punte.

De la 1 noiembrie 1931 a fost numit director de studii al Școlii Navale, fiind titularul disciplinelor Navigație, Artilerie și Semnale. În cei patru ani în care a fost director de studii s-a ocupat de întocmirea programelor analitice, de educația, instrucția și executarea programului elevilor Școlii Navale. Căpitanul Prossinagg a fost propus pentru decorare cu Meritul cultural, pentru cursurile publicate. Din această perioadă ne-au rămas manualele de Navigație și Semnale, cursul de Cinematică Navală, după care au învățat multe generații de ofițeri absolvenți ai Școlii Navale.

În anul 1935, ofițerul a fost detașat la unitatea de hidroaviație, nou înființată în calitate de ajutor al comandantului. Datorită calităților sale de instructor, s-a achitat în mod lăudabil de sarcinile primite, ținând o serie de conferințe despre Tactica Navală, demonstrându-le ofițerilor din această unitate, legătura dintre cele două arme pe timpul ducerii acțiunilor de luptă. În anul 1936, a fost înaintat la gradul de locotenent-comandor iar după doi ani a fost ambarcat în calitate de comandant secund pe distrugătorul „Regina Maria”, comandantul navei apreciindu-i foarte mult calitățile sale de bun organizator, dar și marinar desăvârșit.

Din anul 1938 locotenent-comandorul Prossinagg a urmat cursurile Școlii Superioare de Război și după finalizarea studiilor a fost numit comandant pe yachtul regal „Luceafărul”. În anul 1940 a ales să părăsească România, ca de altfel mii de etnici germani, optând pentru Kriegsmarine, unde va urca în ierarhia militară până la gradul de contraamiral.

Carol Prossinagg a lăsat în Școala Navală cursul de navigație ce-i poartă numele, curs de referință, invenții și inovații ce revoluționau tactica navală și o amintire deosebită – ofițerii vorbesc cu un respect deosebit și astăzi despre ofițerul profesor.