Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Remarcabil ofițer de marină militară și primul director al Serviciului Maritim Român, contraamiralul Ioan Coandă s-a născut la 20 noiembrie 1860. În anul 1877 este admis la Școala fiilor de militari, iar între anii 1880-1882 este elev la Școala de artilerie și cavalerie pe care o termină cu o distincție, obținând gradul de sublocotenent.

Ioan Coandă, cel care avea să urce cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare în arma marină, își începe cariera în perioada în care se pun bazele organizării flotei românești, după cucerirea independenței și ieșirea la mare a României. Astfel, momentul în care tânărul ofițer este repartizat în Corpul Flotilei coincide cu intrarea în serviciul flotilei a navei-școală „Mircea” pe care acesta obține prima ambarcare, efectuând prima ieșire pe mare, de la Galați la Constanța. În anul 1885 este avansat la gradul de locotenent și efectuează cel de-al doilea voiaj cu bricul „Mircea”, în Marea Neagră.

La 1 februarie 1888, locotenentul Coandă este avansat la gradul de căpitan și i se încredinţează funcţia de şef al Direcţiei Flotilei în Administraţia Centrală a Ministerului de Război, calitate în care a fost numit în diferite comisii de recepţie a navelor construite în Anglia şi Franţa. După recepţionarea şi intrarea în dotarea Flotilei a torpiloarelor „Zmeul”, „Zborul” şi „Năluca” construite în Franţa, în calitate de specialist în torpile, a fost iniţial comandant al torpilorului „Zborul”, ulterior fiind numit pe toate trei drept primul comandant al primului grup de torpiloare româneşti. În anul 1883, Ioan Coandă este avansat la gradul de maior și este numit la conducerea căpităniei portului Brăila.

În anul 1895, maiorul Coandă primește comanda bricului „Mircea”, iar de la 1 aprilie până în 15 iunie 1896, este numit comandant al Depozitelor echipajelor și Școalelor Flotilei. La 15 iunie 1896, odată cu trecerea Serviciului Maritim Român, înfiinţat cu un an în urmă, la Ministerul Lucrărilor Publice, a fost însărcinat cu organizarea acestui serviciu. Pe 16 octombrie 1898 şi-a înaintat demisia din rândul cadrelor active, continuând să îndeplinească funcţia de director al Serviciului Maritim Român. În funcția de director, căpitan comandorul Coandă (avansat în grad la 10 mai 1901) a elaborat primul „Regulament asupra serviciului la bord”, pus de acord cu „Codul comercial” şi cu „Regulamentul pentru transporturile maritime”, a introdus prima uniformă a personalului navelor comerciale şi agenţiilor, precum şi alte instrucţiuni şi regulamente necesare serviciului. Sub direcția sa, serviciul a fost dotat cu noi nave de pasageri și de mărfuri și s-au deschis noi linii de navigație.

Fiind în rezerva armatei, Coandă este avansat în anul 1910, la gradul de comandor, la Divizia de mare, iar la 5 iulie 1913, va fi mobilizat la Marele Stat Major al Armatei, Secția Marină, participând la campania din 1913 până la 31 august când va fi demobilizat. Pe timpul campaniei a avut o mare contribuție în organizarea diferitelor transporturi pe apă ale trupelor și refugiaților din Bulgaria, motiv pentru care a fost propus să fie înaintat la gradul de contraamiral. Avansarea va veni peste câțiva ani, la 15 ianuarie 1920, fiind în rezervă la Divizia de Mare.

Contraamiralul Ioan Coandă a fost vice-președintele Ligii Navale Române, fiind unul dintre cei mai fervenți militanți pentru înființarea acestei organizații, desfășurând o activitate remarcabilă, participând la toate manifestările cu caracter marinăresc.

În memoria contraamiralului Ioan Coandă, aula mică din cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” îi poartă numele.