Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Comandor Matei Toma s-a născut la 27 februarie 1899 în Toscof, Pantelimon, județul Constanța. După absolvirea cursurilor primare și gimnaziale în Constanța, în anul 1919 este admis la Școala Navală. Pe timpul școlii este caracterizat de profesori și comandanți ca fiind un elev inteligent, sârguincios, cu multă dorință de a se instrui.

În anul 1923 este avansat la gradul de sublocotenent și repartizat pe canoniera „Lepri” și apoi pe canoniera „Ghiculescu”. Comandanții săi îl caracterizau ca fiind un ofițer cu calități deosebite, încercând să aplice cunoștințele teoretice din școală și să își formeze deprinderi practice. De la 1 octombrie - 25 aprilie 1924 sublocotenentul Toma Matei a predat cursul de matematică elevilor de anul I, II și III ai Școlii copiilor de marină din Institutul Maritim. În perioada 1925 – 1926 a fost comandant al companiei a III-a la Depozitele maritime. În următorul an a îndeplinit funcția de comandant de companie recruți în cadrul Corpului Echipajelor și apoi a fost mutat la Școala de Tunari. În această funcție a demonstrat solide cunoștințe teoretice și a condus cu succes tragerile reduse de 20 mm cu toate seriile școlii.

La 1 noiembrie 1927 locotenentul Toma Matei a fost ambarcat la bordul navei școală „Mircea” fiind comandantul unităților de elevi care efectuau stagiul de practică la bord, dar și ofițerul cu manevrele. Din această perioadă comandantul navei îl caracteriza ca un ofițer cu o cultură generală foarte bună și cultură profesională în formare. Concomitent cu perioada de formare profesională, ofițerul Toma Matei a urmat și cursurile Facultății de Drept a Universității din Iași pe care le-a absolvit, obținând diploma universitară în anul 1928.

Între anii 1929-1930 tânărul locotenent a fost ambarcat pe distrugătorul „Mărășești” și apoi pe monitorul „Lascăr Catargiu” iar între anii 1931-1934 își va desfășura activitatea la Divizia de Mare, pe distrugătorul „Mărășești” fiind și profesor de Drept internațional la Școala Navală. Comandantul școlii îl aprecia în mod deosebit pe locotenentul Toma Matei pentru modul în care își desfășura activitatea didactică ca ofițer instructor, fiind un model pentru elevi.

Între anii 1934-1935 ofițerul își va desfășura activitatea în cadrul Apărărilor Maritime Fixe, șef al Serviciului navigație și manevră pe distrugătorul „Regina Maria” iar la 1 mai 1935 ca șef al serviciului instrucție al marii unități. Era caracterizat ca fiind un bun ofițer de marină, cult, modest, și cu multă judecată.

Experiența acumulată în anii în care a predat cursul de Drept Internațional l-au recomandat pe căpitanul Toma Matei pentru funcția de director de studii al Școlii Navale, funcție pe care a exercitat-o între anii 1935 – 1937 în condiții foarte bune datorită culturii generale bogate și aplicației sale pentru studiu. A fost titularul cursurilor de Drept Internațional, Pedagogie și Aritmetică specială, ținând și conferințe pe teme de educație militară. Studiile superioare le-a finalizat prin susținerea Doctoratului în Drept (Științe economice și Științe politice).

A urmat o scurtă perioadă de ambarcare la bordul canonierei „Ghiculescu”, apoi ofițerul a trecut la Școala de specialități unde a ținut locul comandantului, fiind titularul cursului Economie politică și Drept internațional la Școala Navală iar în anul 1940 a fost avansat la gradul de locotenent-comandor.

În anul 1942 locotenent-comandorul Toma Matei revine la Școala Navală în funcția de director de studii, comandantul școlii caracterizându-l: „ … fiind un om de bază în desfășurarea actului didactic în condițiile inerente știrii de război”. Anul 1943 este anul când locotenent-comandorul Toma Matei se află la comanda distrugătorului „Mărășești”, la bordul căruia a executat și operațiuni de război: escortarea navelor comerciale, respingerea atacurilor aviației inamice, atacuri cu torpila, până la data de 5 septembrie 1944, când nava este preluată de sovietici. În data de 22 iunie 1944 este avansat la gradul de căpitan-comandor iar de la 9 noiembrie 1944 până la 18 aprilie 1945 a îndeplinit funcția de șef al Direcției Marinei în Serviciul Istoric din Marele Stat major, extrăgând fișele documentare ale întregului material pentru anul 1917 și pregătind redactarea istoricului marinei pe anul 1917. A dat dovadă de aplicație în studiul documentelor, având o exprimare ușoară și clară.

Începând cu data de 22 mai 1946 căpitan-comandorul Toma Matei este numit în funcția de comandant al Școlii Navale, care funcționa în acea vreme la Turnu-Măgurele. Este avansat la gradul de comandor, dar pe 26 februarie 1947, își înaintează cererea de trecere în rezervă.

În îndelungata carieră, Toma Matei a fost răsplătit prin conferirea de ordine și medalii printre care amintim: Coroana României în grad de cavaler, medalia Victoria, a marelui război, ordinul Steaua României cu spade în grad de ofițer, cu panglica de Virtute Militară.

Convingerile sale tradiționaliste, precum și respectul și admirația pentru contraamiralul Horia Macellariu, l-au apropiat de Mișcarea de Rezistență, fapt ce s-a soldat cu ani grei de temniță. A ieșit din detenție în anul 1964 și fiind grav bolnav a decedat la scurt timp.

Lucrările sale de etică, educație militară de marină și cele legate de dreptul maritim, cuprind capitole actuale și astăzi. Sala Senatului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, în semn de adânc respect, îi poartă numele.