Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Nicolae Steriopol s-a născut la 24 mai 1889, în orașul Tulcea. În anul 1896, Nicolae Steriopol a fost înscris la Școala primară nr.1 din Tulcea , iar din anul 1900 la liceul real din orașul natal, pe care-l va absolvi cu examen de bacalaureat în anul 1908. În septembrie 1908 dă concurs la Școala de Artilerie, Geniu și Marină unde este admis ca bursier. Fiind cel mai bun elev al secției, în anul 1909 este trimis să urmeze cursurile unei școli tehnice de marină din Germania.

Între anii 1909 – 1910 a fost ambarcat pe crucișătorul școală „Freya”, unde a urmat cursurile de marină iar în aprilie 1910 susține examenul de absolvire și este avansat aspirant. De la 1 mai 1910 până la 30 septembrie 1912, tânărul aspirant urmează cursurile Academiei Navale și ale Școlii Tehnice de Artilerie, Torpile, Electricitate, iar cursurile practice le efectuează la bordul crucișătorului „Danzig”. La 19 septembrie a fost avansat în grad de sublocotenent și din octombrie a continuat pregătirea la bateriile de coastă din Wilhelmshaven și ambarcat pe torpilorul 63, a efectuat exerciții în Marea Baltică și Marea Nordului.

După patru ani de pregătire, cu o diplomă consacrată, considerată ca fiind similară cu aceea a Școlii politehnice, din 1913, ofițerul a revenit în țară, fiind încadrat la Divizia de Dunăre, participând efectiv la campania din anul 1913 la bordul monitorului „Catargiu”, îndeplinind funcția de ajutor cu artileria la tunurile de 47 de mm.

La 1 octombrie a fost avansat la gradul de locotenent. În continuare, ofițerul a fost ambarcat la bordul monitorului „Catargiu”, ca șef al obuzierelor. Din anul 1915, i s-a încredințat comanda vedetei „Romano” unde s-a preocupat de instruirea echipajului și de întreținerea navei.

În prima campanie a războiului de întregire a participat cu vedeta la luptele de la Turtucaia, în acțiunile de apărare a flancului drept al trupelor de uscat, remarcându-se într-o acțiune de recunoaștere întreprinsă sub focul infanteriei inamice, în localitatea Seimeni.

De asemenea,s-a distins în acțiunea de la Ghecet și în acțiunea de luare a Vâlcovului. Pentru faptele sale de arme a fost avansat în grad de căpitan și decorat cu Steaua României cu spade în grad de cavaler și panglică de Virtute militară, Crucea comemorativă 1916 – 1918 cu barete Turtucaia, Dunărea și Dobrogea. Pentru merite deosebite a fost avansat la gradul de locotenent-comandor, iar după război i s-a încredințat misiunea de a conduce Serviciul Marină din cadrul Misiunii militare române de la Odessa. Principala misiune pe care a avut-o în această perioadă a fost aceea de a administra și aduna la Odessa navele românești împrăștiate de-a lungul Dunării și Marea Neagră, de care s-a achitat admirabil.

La 25 august, ofițerul a fost trimis la Viena pe lângă Misiunea Militară Navală, unde s-a dovedit foarte priceput în îndeplinirea serviciului și ordonat în lucrări. O altă misiune îndeplinită la Viena, în anul următor, a fost aceea de reprezentant pe lângă Comisia Internațională a Dunării, ca referent al Secției Navigație. La 1 octombrie 1927 a fost avansat la gradul de căpitan-comandor.

În memoriul ofițerului se află un extras din Procesul verbal încheiat de Comisia Internațională a Dunării, prin care ofițerul era felicitat pentru interesul ce l-a manifestat pentru rezolvarea problemelor de navigație în sectorul Cataractelor și al Porților de fier.

La revenirea în țară, ofițerul a fost detașat la Marele Stat Major, serviciul Istoric, cu misiunea de a întocmi istoricul de război al Marinei Române. Pentru întocmirea acestei lucrări, ofițerul a redactat trei materiale complexe. Șeful Serviciului Istoric al Marelui Stat Major, colonelul Drăgănescu, consemna că: Ofițerul de marină lucrează cu multă pasiune la întocmirea acestui registru istoric. Lucrările pe care le-a realizat sunt complet documentate, sistematizate, într-un stil care pune în evidență pe omul cult.

Din toamna anului 1939, ofițerul a fost numit profesor la Școala Superioară de Război, unde a predat cursul de Istorie a războaielor navale , curs ce s-a bucurat de succes nu numai în rândul ofițerilor de marină, dar și al celor de alte arme. Anul următor, continuă întocmirea istoricului marinei române și, în paralel, activitatea didactică la Școala de Război.

Începând cu anul 1940, ofițerul a fost numit în conducerea N.F.R. unde s-a preocupat îndeaproape de cunoașterea legilor și regulamentelor legate de problematica navigației fluviale și comerciale, îndeplinind funcția de director administrativ.

În anul 1941, Nicolae Steriopol a fost numit director administrativ al Serviciului Maritim Român, funcție pe care a îndeplinit-o până la ieșirea la pensie, la 2 ianuarie 1946. În acest interval de timp, ofițerul a demisionat din armată, fiind pensionat începând cu anul 1942.

La 10 mai 1945, Nicolae Steriopol a fost avansat la gradul de contraamiral în rezervă. Deși ieșise din rândul cadrelor active ale armatei, ofițerul s-a înscris printre susținătorii Ligii Navale Române și activităților inițiate de această asociație,

În lunga și prestigioasa activitate de carieră militară, contraamiralul Nicolae Steriopol a participat efectiv la două campanii militare și a desfășurat timp de un deceniu o activitate diplomatică intensă.