Comandorul Petre Vasile s-a născut la data de 7 mai 1898, în Ploiești. În anul 1911 a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, iar în anul II a fost trimis la Școala Navală din Kiel, însă nu a finalizat cursurile fiind declarat declasat, din cauza unei boli de stomac.
În anul 1913, este repartizat la Divizia de Dunăre, la monitorul „Catargiu”, ulterior la monitorul „Kogălniceanu”. Datorită caracterizărilor favorabile și a modului de comportare în campaniile din anii 1916 și 1917, a fost înaintat în gradul de căpitan. După război și-a desfășurat activitatea la unitatea de monitoare și în anul 1919 este numit comandant de vedetă fluvială.
În anul 1920 îl găsim pe căpitanul Petre Vasile la Institutul Maritim unde și aici este caracterizat pozitiv de șefii săi ierarhici, aceștia insistând în caracterizări pe pregătirea sa bună din punct de vedere al specialității și pe vasta cultură generală. În perioada când își desfășura activitatea la Inspectoratul Marinei, în anul 1922, este avansat la gradul de locotenent-comandor. Din anul 1925 este mutat la distrugătorul „Mărășești”, în funcția de secund și apoi de comandant secund. De la 28 aprilie 1928 este mutat la Comandamentul Marinei În funcția de șef al Secției de Informații, răspunzând și de Școlile Marinei. Și aici a dat dovadă de multă capacitate de muncă, îndeplinind toate sarcinile primite cu rezultate foarte bune. În această perioadă a susținut examenul și a fost declarat admis la Școala de Război Naval din Paris iar după finalizarea studiilor a obținut brevetul de ofițer de stat majorist. Comandantul școlii, viceamiralul Boisanger îl caracteriza astfel: „…ofițer foarte serios, zelos, apreciat în relațiuni. A asimilat esența instrucției Școalei de Război, și va aduce foloase corpului de care aparține.”
În anul 1929 ofițerul a fost detașat în Comandamentul Marinei pentru a-și desfășura practica de stat majorist. Ofițerul a fost deosebit de interesat de asimilarea cunoștințelor și deprinderilor necesare unui ofițer de stat major fiind apreciat foarte bine de comandanții de unități și de structuri, prin cunoștințele sale teoretice dar și de voința de a învăța de la cei mai mari în grad.
În anul 1930, Petre Vasile este repartizat la Divizia de Mare și numit comandantul canonierei „Ghiculescu”. Anul 1932 îl găsește pe căpitan-comandorul Petre Vasile la Școala Superioară de Război, fiind profesor la Secția Marinei. Directorul de studii al instituției sublinia vasta cultură generală a ofițerului și modul în care a contribuit la stabilirea planurilor de învățământ și programelor de învățământ pentru secția marinei. În anul 1934 ca urmare a experienței sale și a cunoștințelor acumulate a fost numit comandant al distrugătorului „Regina Maria”, comandantul diviziunii de nave apreciind activitatea sa în această funcție.
În anul 1936 este numit ca ajutor administrativ al Școlii Navale, unde a pus mult suflet pentru desfășurarea cursurilor în cele mai bune condiții, comandantul școlii recomandându-l pentru a ocupa o funcție de profesor la Școala Superioară de Război. Acest lucru a fost posibil datorită calităților sale de pedagog, dar și a culturii generale și de specialitate foarte bune. Într-adevăr, în anul 1937 ofițerul a fost profesor ajutor și apoi profesor și Director de Studii la Secția Marină din Școala Superioară de Război, fiind titularul cursului de Tactică Generală și Navală și conferențiind pe teme de marină militară și comercială. La începutul anului de învățământ 1941-1942 i-a suplinit foarte bine pe profesorii care erau detașați pe front, grație devotamentului și a pregătirii sale, lipsa celorlalte cadre didactice nu s-a făcut simțită.
În anul 1939 comandorul Petre Vasile a îndeplinit funcția de subșef de stat major în Comandamentul Marinei, depunând în această calitate mult zel în executarea sarcinilor. În anul 1941 este numit comandantul Școlii Navale. Problemele de sănătate l-au făcut să treacă în rezervă, deși capacitățile sale intelectuale îi mai permiteau să-și desfășoare activitatea.
Sursa: Mariana Păvăloiu, Marian Sârbu, „Vivant Professores!”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bu