Prima navă-școală românească
„Pe bricul Mircea s-au călit navigatorii noştri şi-au învãţat aspra şcoalã a mării, ducând cu mândrie în ţãrile străine falnicul tricolor românesc.”
Amiral Petre Bãrbuneanu
(1881-1976)
Prima navă-școală românească a fost bricul „Mircea”, o navă cu două catarge cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor. Dotarea cu o astfel de navă a venit pe fondul nevoii de a completa noțiunile teoretice dobândite în școală cu experiența practică. Demersurile începute în anii 1880 – 1880 s-au finalizat cu intrarea în serviciul marinei militare române a navei în anul 1882. Potrivit jurnalului istoric al navei, citat și în lucrarea „Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Tradiții. Prezent - perspective”, bricul a fost comandat și construit la Șantierul naval „Thames Iron Works and Ship company building” din Londra. Nava a fost botezată cu numele „Mircea” de către Ion Ghica, reprezentantul României la Londra, argumentul în favoarea alegerii numelui fiind acela că domnitorul Mircea cel Bătrân a fost cel care a întregit Țara Românească până la „Marea cea Mare”.
**
Bricul „Mircea”, 1895, sub comanda maiorului Ioan Coandă
Intrarea Bricului „Mircea”, în portul Taranto, Italia, 1925
Nava a fost adusă în țară, mai exact în portul Galați, la 12 august 1882, după un voiaj de 24 de zile, sub comanda maiorului Vasile Urseanu. Prima campanie de practică la bordul bricului „Mircea” s-a desfășurat în anul 1883.
Viața la bordul bricului „Mircea” nu era nici pe departe una ușoară. Tinerii care urcau la bord pentru a se forma pentru o viitoare carieră în marinărie erau recomandați de calități fizice și morale deosebite. Pe parcursul marșurilor trebuiau să îndure condiții vitrege, de la spațiul foarte restrâns de la bord, ceea ce influența condițiile de locuire și hrănire, la limitarea rației de apă potabilă la 300 ml pe zi, în timpul marșurilor lungi, și la asigurarea unei singure mese calde pe zi. La toate acestea se adăuga executarea carturilor în bătaia vântului și a ploii sau a soarelui torid, comanda bricului aflându-se pe punte, complet descoperită.
Cu toate acestea, pe parcursul celor 62 de ani de activitate în serviciul marinei române, la bordul bricului „Mircea” s-au format nu mai puțin de 40 de promoții de viitori ofițeri, maiștri de marină, cadre necesare flotei maritime militare și comerciale.
Pentru rolul pe care l-a avut în formarea cadrelor marinei, în anul 1931 bricul a fost distins de regele Carol al II-lea cu semnul onorific „40 de ani în Serviciu”, prilej cu care s-a luat în primire și pavilionul „Jack de prova”.
Caracteristicile navei:
lungimea - 36 m, lățimea – 7,50 m, pescaj – 3,60 m, deplasament – 350 t, vele – 14, suprafață velică – 500 mp, doi arbori de aproximativ 28 m înălțime cu câte 4 vergi fiecare, viteza medie cu vele desfășurate și vânt bun – 10 noduri. Pentru manevre în porturi și alte situații deosebite pe mare, bricul era dotat cu un motor alternativ de 16 C.P. ce putea imprima navei o viteză maximă de 8 nd.
Echipajul:
la voiaje lungi putea fi de 80 de oameni din care 4 – 6 ofițeri, 1 – 2 maiștri, 1 pilot, 30 elevi și 40 marinari. Pentru ieșiri de scurtă durată, echipajul putea fi mărit până la 110 persoane.
Armamentul:
două tunuri de 80 mm, două de 37 mm și o mitralieră cu 10 țevi.